Am vorbit, în materialul precedent, despre două aniversări religioase din Banat, una marcând intrarea în Noul An evreiesc iar a doua având loc la Lugoj, de Sf. Maria Mică, atunci când Comunitatea Surorilor Baziliene greco-catolice de aici a sărbătoit 20 de ani de la înregistrarea oficială a grupului lor. De aici m-am gândit să ofer o continuare, unde este vorba nu de sărbători în sine ci de oamenii care ajută alţi oameni, cu ocazia acestor sărbători.

Am auzit deseori criticile cum că politicienii ajută de sărbători ca să fie vizibili pentru electorat iar feţele bisericeşti – pentru a îşi păstra enoriaşii. Cu toate acestea, din exemplele pe care doresc să vi le ofer, vom vedea împreună că binefacerea nu se leagă mereu de revers, de ceva care trebuie să vină în schimb, de folosul cumpărat.

Cea mai bună explicaţie pentru alegerea acestor momente, pentru a îi ajuta pe cei cu mai multe nevoi, mi-a oferit-o buna mea prietenă din Cluj, Preacuvioasa maică Valentina Hădărău, care le conduce pe surorile baziliene din România şi care nu e foarte încântată când mă avânt în complicatul hăţiş al titlurlor bisericeşti, spunându-mi că preferă să fie „sora Valentina” pentru cei mai puţin cunoscuţi şi Valentina, simplu, pentru prieteni.

Ea mi-a spus că unghiul gândului e simplu: că noi avem deseori mult mai mult în fiecare zi dar că mulţi dintre oamenii la care se ajunge pentru a-i ajuta nu au (tot în fiecare zi) dar că resimt lipsurile mai acut în zile de sărbătoare, când şi-ar dori o masă aşa cum e tradiţional sau o zi puţin mai lesne.

Iar asta, „ziua nevoilor”, dacă e vorba de prietenele mele din Cluj (pentru că, prin Valentina, am legat prietenii frumoase şi cu alte călugăriţe din acest ordin greco-catolic) nu înseamnă neapărat un sfânt sau o sfântă de comemorat, sau Crăciunul, sau Paştele, pentru că, de curând, fetele mele dragi s-au pornit iar cu pachete, spr