Au furat pentru a se întretine, unii au fost prinsi si si-au fãcut pedeapsa, altii au scãpat cu condamnãri cu suspendare. Nu au avut niciodatã un loc de muncã stabil si nici nu vor avea. Sunt proprii sefi, nu le convine sã lucreze pe un salariu de cele mai multe ori minim. Pentru a scãpa de puscãrie s-au lãsat de fãrãdelegi, însã trebuie cumva sã trãiascã. Asa cã s-au fãcut mineri, nu de voie ci de nevoie.
Deasupra poligonului militar din municipiul Petrosani s-a dezvoltat o adevãratã industrie minierã, iar cãrbunele de aici, extras din galerii de suprafatã, este vândut pe bani frumosi. Afacerea este oarecum ilegalã, însã este trecutã cu vederea de autoritãti.
Mai bine sã sape pe dealuri decât sã fure, sã jefuiascã ori sã omoare, cam asa îsi spun mai toti politistii, la fel ca si în cazul fructelor de pãdure. Mai multi bãrbati, majoritatea recidivisti, trec dealul din cartierul lor, Bosnia, cãtre poligonul militar, în zona releelor de
telecomunicatii. Au descoperit un filon de cãrbune chiar la suprafatã, au sãpat galerii si zilnic scot productie. Cel putin 20 de saci de cãrbune, huilã de calitate – bulgãri cum cer cei care cumpãrã pentru sobe si centrale.
Mina secretã
„Eu am fost închis pentru furt, de douã ori. Nu mai vreau în puscãrie, dar trebuie sã mãnânc ceva. Toatã vara am fost la afine si bureti, acum e sezonul cãrbunelui. Dacã-l fur din vagoane mã întorc în penitenciar, cã a fost eliberat pentru bunã purtare. Am cãutat pe deal, în zona minei Petrila si am dat de cãrbune”, spune Marcel (38 de ani). Alãturi de el sunt alti trei bãrbati care sapã cât este ziua de lungã printr-o galerie de circa un metru diametru, de unde scot huila. Chiar dacã stratul este la suprafatã, în realitate minerii de ocazie trebuie sã coboare cam doi metri sub pãmânt pentru a extrage cãrbune bun. „Acum primim 9 lei pe sacul de huilã, este de calitate, toa
