Cvartetul Voces (Bujor Prelipcean, Vlad Hrubaru, Constantin Stanciu, Dan Prelipcean) va interpreta marţi, la Ateneu, Arta fugii, o lucrare care a fost începută în 1740 şi întreruptă în 1750, când Johann Sebastian Bach a murit.
Articol realizat de Daniela Caraman Fotea
Johann Sebastian Bach. Numită şi biblia contrapunctului, Arta fugii este considerată un testament al lui Bach. Început, se pare prin 1740, se întrerupe în 1750, anul morţii compozitorului. Fiul acestuia, Carl Philipp Emanuel Bach a scris pe manuscris: la această fugă (măsura 238), în care numele Bach este folosit drept contrasubiect (B-si bemol, A-la, C-do, H-si natural), autorul s-a stins din viaţă.
Opus-ul conţine 22 de fugi, toate în re minor, dezvoltate în jurul unei singure teme, dar nu este specificat instrumentul căruia îi este destinat. Poate fi clavecin, orgă, pian, deşi scriitura pe patru portative ar fi un indiciu pentru patru instrumente.
Au existat ulterior asemenea versiuni, dar şi unele de orchestră (dirijorul Erich Bergel a semnat una dintre ele) – în aceste cazuri, polifonia s-ar afla mai în „drepturile“ sale, ar fi mai lesne de pus în valoare. Părerile diferă. Oricum, lucrarea ilustrează echilibrul indestructibil dintre ştiinţa, cu precizie matematică, a construcţiei şi inspiraţia Duhului… Cufundarea unui spaţiu într-altul, acreditată de topologie, este de altfel la ora actuală unul dintre vârfurile de lance ale cercetărilor matematicii; altfel spus, pentru muzică: îngemănarea harului cu cea mai perfectă stăpânire a travaliului sonor. Tonul şi simţirea acestei lucrări sunt grave şi religioase. De altfel, Sebastian însuşi a fost aşa, de-a lungul întregii sale vieţi, scria Ana Magdalena Bach.
Lucrarea lui Bach este o lecţie, un model privind raportul nostru cu lumea în care fiecare trebuie să-şi găsească locul.
Pri
