Cred uneori, tot mai des, că este ceva ce s-a inventat aici. Poate de la asta ne-au rămas din străbuni vorbele pline de înţelepciune şi adevăr: ”dă şi fugi” şi ”hoţul neprins... negustor cinstit”.

Când am citit mai demult că au fost descoperite în nu ştiu ce sit subcarpatic poansoane cu care strămoşii noştri daci falsificau monede imperiale romane m-am întristat... Au fost de-a lungul istoriei noastre, aşa cum o percep eu, momente în care oameni din naţia asta au fost capabili să lucreze împreună, să genereze o strategie şi tactici corespunzătoare pentru a atinge un obiectiv, dar, de multă vreme încoace, nu am mai văzut aşa ceva.

Totul se rezumă la o sumă de tactici care să aducă succesul de moment şi pentru un obiectiv individual, fără a ţine seama de întreg sau de perspectivă. De multe ori s-a văzut că şi ceea ce era cu mândrie etichetat ca tactică a fost doar o manifestare instinctuală.

Exact aşa şi cu sistemul nostru de sănătate. Parcă este un blestem. Schimbăm ministru după ministru, cu efecte tot mai păguboase, se colectează de la noi contribuabilii şi de la angajatorii noştri bani mulţi în fondul naţional dedicat sănătăţii, bani care nu am ştiut niciodată câţi sunt, dar care se pare că nu vor ajunge, pentru că sănătatea trebuie să fie o afacere profitabilă pentru tot mai mulţi.

Este inadmisibil ca în anul 2013 pacienţii să mai vorbească de noroc şi să ia calea străinătăţii, este inadmisibil să nu putem face nimic pentru a ne ţine medicii în ţară, este inadmisibil să transportăm pacienţii cu maşini ultraechipate, cu elicoptere sau avioane în spitale care stau să se închidă deoarece nu mai au bani pentru un amărât de fir de prolene sau o proteză aortică, nu au chimioterapice, nu au acceleratoare pentru uz oncologic, nu au mijloace să facă un transplant de cord sau unul medular, este inadmisibil să ne trimitem copiii î