Furtuna starnita mai intai in Piata Universitatii si apoi in multe alte orase s-ar putea transforma in taifun. Si asta din simplul motiv ca cetatenii au simtit gustul sangelui. Ei au demonstratia clara ca pot misca lucrurile. Ca pot obliga intreaga clasa politica sa reactioneze. Acest proces va continua probabil in paralel cu mecanismul prin care legea Rosia Montana urmeaza sa fie ingropata. De ce sunt atat de sigur ca afirmatiile de mai sus sunt intemeiate?

Astfel cum a fost conceputa, legea Rosia Montata nu avea nicio sansa. Si asta in ciuda sentimentului pe care il am ca adevartii ei autori nu se afla la Guvern. Ci la Gold Corporation. Proiectul de act normativ prezentat Parlamentului cuprinde atat de multe prevederi care ii favorizeaza pe artizanii acestei afaceri, care se desfasoara in paralel in Muntii Apuseni, dar si la bursa de la Toronto, incat aprobarea de catre Parlament ar starni un scandal urias. Chiar daca multe articole ar fi amendate. In consecinta, niciunul dintre partide nu sustine actul normativ. Reactia populatiei a fost doar picatura care a umplut paharul. O picatura care are insa o semnificatie mai profunda.

Nicio lege care are un impact asupra naturii nu poate fi votata de parlamentari in absenta unui acord de mediu. Ceea ce, in cazul Rosia Montana, nu exista. Fie si numai din acest motiv, proiectul prezentat de Guvern trebuie trantit. Numai ca sunt si multe alte vicii ale legii, dincolo de absenta acordului de mediu si de "detaliul" ca procentele din totalul actiunilor care ar fi urmat sa-i revina statului roman nu-i pot asigura acestuia nicio posibilitate de a interveni, in viitor, pentru a corecta decizii gresite ale actionarului majoritar.

Proiectul Rosia Montana este definit ca fiind "de utilitate publica si de interes public national deosebit". Dincolo de siluirea legislatiei, prin inventarea unui asemenea concep