Felul in care politicienii romani au dat inapoi in fata protestului pe tema Rosia Montana a lasat impresia unei victorii a strazii. Iata ca guvernul da inapoi in fata vointei populare, nu-i asa?
Nu-i asa. Ceea ce s-a intamplat cu proiectul RMGC este o anomalie de la un capat la celalalt si creeaza un precedent periculos.
In primul rand, am sa repet ceea ce am mai spus despre aceste proteste si despre cele din ianuarie 2012: ele nu sunt suficient de consistente pentru a reprezenta vointa populara.
Sa zicem ca au fost 20 de mii de romani, in total, Bucuresti plus restul tarii si chiar diaspora, cu maxima indulgenta. Ei reprezinta cam 0,1% din populatia Romaniei. Procentul este cu mult prea mic pentru a fi cu adevarat reprezentativ.
Da, pentru Romania protestul pare masiv avand in vedere ca de ani de zile nici sindicatele, nici partidele nu mai reusesc sa adune peste 6-7 mii de oameni orice ar face si indiferent cat de arzatoare este tema. Dar, in mod normal, niciunde in lumea civilizata un protest al 0,1% din populatie nu provoaca efecte de proportii.
Nicio forta politica serioasa, niciun premeir decent si cu minima substanta nu se dezice de un proiect adoptat si semnat pentru ca a iesit in strada 0,1% din populatie.
In Franta, proteste de milioane de oameni nu au blocat reforma legislatiei muncii si a pensiilor. Va aduceti aminte ce proteste mamut a infruntat premierul britanic Margaret Thatcher, ce greve maraton?
Atunci cand crezi in deciziile tale, cand ele sunt fundamentate pe principii si cifre economice, nu te intoarce din drum 0,1% din populatie.
Cand esti convins ca faci bine tarii tale, nu te intoarce din drum 0,1% din populatie.
Si e normal sa fie asa, pentru ca poporul se comporta adesea ca un copil in fata injectiei. E greu de convins ca fara tratamen
