Preotul Vasile Arun Spiridon (37 de ani), paroh al Bisericii “Izvorul Tămăduirii” din satul Băcioiu, comuna băcăuană Corbasca, a decis să slujească pentru comunitatea de romi din zonă.
“Tata era ţigan ortodox, iar mama catolică. Prin căsătorie, mama s-a dat după tata, adică a trecut la ortodocşi. Eu am fost crescut mai mult de bunica de după tată. Era o femeie foarte credincioasă şi ţinea foarte mult la mine. Mereu îmi povestea din vieţile sfinţilor. O chema Ileana. Locuia în casa de peste drum de părinţii mei. Cu trei zile înainte să moară, mi-a zis că se roagă la Dumnezeu, ca eu să ajung preot”.
Aşa îşi începe povestea părintele Vasile Arun Spiridon, cel care slujeşte pentru 400 de familii de ţigani din localitatea băcăuană Băcioiu. Parohia i-a fost dată pe 26 august, iar la eveniment au participat mai toate feţele bisericeşti din zona Moldovei. Nu îi este ruşine de originea pe care o are şi afirmă că adevărata sa menire este să aducă ţiganii pe drumul credinţei. Vorbeşte fluent limba romani. Cunoaşte limba ţiganilor, nu doar de la bunica sa, cât şi de la oamenii din satul în care a copilărit, din Prăjoaia, un sat cu multe familii de romi, situat între Oneşti şi municipiul Bacău.
De altfel, tot în Prăjoaia locuieşte şi acum împreună cu soţia şi părinţii săi, doar că de dragul enoriaşilor din Băcioiu, preotul face naveta aproximativ 100 de kilometri de câteva ori pe săptămână. Nopţile când nu se duce acasă la familia sa, rămâne la mănăstirea Pogleţ, aflată la trei kilometri de biserica în care slujeşte. Povesteşte deschis cum după terminarea Seminarului Teologic din Tişcani, Republica Moldova, a stat ani buni la o mănăstire aflată în vecinătatea şcolii pe care o absolvise. „Am vrut să devin monah, însă o operaţie complicată suferită de mama mea, m-a determinat să revin definitiv acasă”, a mai adăugat preotul.
“Ţiganii nu trebuie să te simtă d
