Reporter: Povestiţi-ne despre multiculturalitatea Sighetului în istorie.

Gheorghe Todincă: Atestat documentar în 1326, oraş din 1352, Sighetu Marmaţiei a fost peste 600 de ani Capitala Maramureşului Istoric. În acest spaţiu românesc s-au aşezat şi alte populaţii conlocuitoare: maghiari, germani, ucraineni, evrei etc., care au îmbogăţit zestrea culturală, istorică şi economică a oraşului şi a zonei. Oraşul, în evoluţia sa, a cunoscut o dezvoltare deosebită în domeniul învăţământului şi culturii.

La Sighetu Marmaţiei, încă de la 1540, era o şcoală calvină în care se învăţa şi în limba română. Apoi, trebuie să amintim că liceul piarist şi liceul reformat au dat generaţii de oameni de cultură, oameni de artă care au înfrumuseţat cultura Europei Centrale. Primele asociaţii culturale se înfiinţează şi în Maramureş în a doua jumătate a secolului XIX. Amintim Asociaţiunea pentru Cultura Poporului Român din Maramureş la 13 decembrie 1860, a doua asociaţie culturală românească după cea de la Cernăuţi, înaintea Astrei de la Sibiu, asociaţie care a polarizat toate energiile naţionale româneşti în lupta pentru propăşirea intelectuală a poporului român prin învăţământ şi cultură. Această Asociaţiune a dat şi o societate de lectură numită „Dragoşiana”, înfiinţată la 1867, care şi-a avut sediul şi în casa academicianului Ioan Mihalyi de Apşa.

Au mai fost înfiinţate apoi asociaţii culturale maghiare şi evreieşti, care la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX au dat o viaţă culturală foarte pitorească Maramureşului şi zonei. La Sighetu Marmaţiei, funcţionând încă de la mijlocul secolului XIX un teatru care aproape zilnic avea reprezentaţii. Teatrul era amplasat în grădina oraşului şi a existat până aproape de Al Doilea Război Mondial.

Rep: Sighetul este un exemplu de toleranţă, aici neexistând conflicte interetnice majore.

G.T.: Sig