Povestea copiilor care merg în taberele din Italia, a copiilor din sistemul de protecţie al statului a ajuns la un nou capitol. După ce mai multe săptămâni am cerut răspunsuri conducerii DGASPC şi autorităţilor judeţene, ele au început să vină. Vai şi-amar de noi!
În prima zi a săptămânii, luni, am venit în redacţie pentru programul curent, pentru un scurt briefing. Pe masa de birou se afla o coală de hârtie venită prin fax. Ne-am mirat că mai există fax-ul, în relaţiile cu instituţiile maramureşene.
Pentru cinci secunde am rămas nemişcaţi. Am recunoscut cu greu sigla DGASPC. Era un răspuns la multele noastre întrebări, a directorului general, Nicolae Boitor, cel poreclit “împăratul copiilor”.
Am citit pe nerăsuflate şi a fost nevoie să o facem încă o dată, deoarece nu am înţeles nimic. La a doua lectură, am simţit amăreala din gură. Dacă aş fi fost unul din cei care conduc asociaţiile italiene, aş fi spus „dezgust”. Dar noi, fiind mai barbari, mai needucaţi, mai nesimţiţi, ne rezumăm la sintagma „greaţă”.
Într-o casetă, mai jos, este răspunsul lui Boitor la întrebările noastre. Aşa cum anticipam, fata de nouă ani este de vină, în rest, toate sunt bune şi frumoase, şi în Italia foarte cald.
După acest episod, a urmat o altă dezamăgire. La Consiliul Judeţean, s-a întrunit Comisia pentru Protecţia Copilului din cadrul CJ. Cornelica Ilea, Bondi Gyongyke, Florin Gui (cam aşa ceva) şi Valer sau Vasile Pană, de o parte a baricadei, şi Boitor şi o parte a directorilor şi şefilor de la DGASPC de cealaltă.
Nu ştiu în amănunt ce s-a discutat, dar am aflat că povestea fetei de nouă ani, dar şi a celei de şase ani, dar şi celelalte aspecte pe care GAZETA de Maramureş le-a semnalat, au fost începutul discuţiei, după care s-a ajuns la ceea ce îi interesa pe toţi. Cine furnizează informaţii presei, acestor nesimţi