- Social - nr. 176 / 10 Septembrie, 2013 Pana in 1978 se stiau putine lucruri despre acest sfant traitor pe pamant romanesc, in stravechea manastire de la Ramet (judetul Alba), situata pe valea Geoagiului, intr-o pozitie geografica de un farmec cu totul aparte. Vietuitorii acestui stravechi locas de inchinare au aflat de la inaintasii lor ca aici, la Ramet, a trait, cu veacuri in urma, un monah cu viata imbunatatita, cu numele Ghelasie. Credinciosii din partea locului – cunoscuti sub numele de mocani – l-au cinstit ca sfant, din neam in neam, pana in zilele noastre. Calugarii de aici – iar din 1955 incoace maicile – pastreaza cu veneratie parti din "moastele” acestui "sfant” cinstit de evlavia populara, stiind ca ele au darul vindecarii de boli si neputinte in popor. Dar iata ca ceea ce ne-a transmis traditia populara s-a adeverit abia in zilele noastre. In anii din urma, s-a descoperit in biserica manastirii o inscriptie de mare insemnatate pentru intreaga istorie nationala si bisericeasca romaneasca. Ea era asezata pe un al doilea strat de zugraveala si consemna numele «arhiepiscopului» Ghelasie, al zugravului Mihul de la Crisul Alb, cum si anul, 1376. Din aceasta pisanie se desprinde constatarea ca biserica era zidita cu mult inainte de anul 1376 – de vreme ce ne aflam in fata unui al doilea strat de pictura –, si ca fresca din anul respectiv a fost realizata de un autohton cu numele specific romanesc de Mihul, de loc din Crisul Alb. Atunci, in fruntea Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania se gasea arhiepiscopul Ghelasie, primul ierarh ortodox atestat in teritoriile intracarpatice. Consideram ca acesta este identic cu calugarul Ghelasie, pe care poporul l-a cinstit ca «sfant» poate inca din timpul vietii, ca el va fi fost chiar egumen al obstei de la Ramet, ridicat apoi la treapta arhieriei. El isi va fi continuat viata aici, departe de zgomotul lumii, si du