România mai are şanse să prindă barajul. Naţionala a pierdut însă mai mult decât meciul cu Turcia. A irosit un moment incredibil de bun în faţa suporterilor, o susţinere pe care n-a mai avut-o de (prea) mult timp şi pe care, dacă nu se califică totuşi, nici n-o va avea mult timp de-acum înainte. 45.000 de oameni au fost în tribune, depăşind aşteptările şi acordând un vot de încredere incredibil pentru FRF şi naţională, neaşteptat cu siguranţă nici măcar la Casa Fotbalului. Ar fi păcat să se piardă, cum s-a mai întâmplat, dar dacă rămânem acasă asta se va întâmpla. Mai ales pentru modul în care am rămâne acasă. Nu înţeleg nici acum care e diferenţa între a pierde cu 1-0 jucând fricos şi a pierde cu, să zicem, 3-0, dar jucând fotbal sau încercând măcar să nu fim aceeaşi tristeţe de echipă, mai ales în debutul meciurilor.
Dacă măcar anti-spectacolul face cumva parte din principiile lui Piţurcă, altceva mă nedumereşte mai tare. Pot să înţeleg de ce joacă Marica, ba şi două meciuri la rând, deşi la ora asta încă n-are echipă. Pot să înţeleg şi de ce joacă Stancu, deşi nimeni nu poate să pronunţe numele echipei la care e. Pot să înţeleg şi prezenţa în teren a lui Torje, care a găsit abia în prelungirile perioadei de transferuri un club la care poate va juca, poate nu. Pot să înţeleg şi folosirea lui Goian, aflat mai degrabă în concediul carierei în Grecia. Pot să înţeleg toate astea, chiar dacă îţi încalci propriile principii, pentru că fie sunt jucători a căror valoare e dovedită în timp, fie au o experienţă importantă, fie n-ai alte soluţii. În plus, ai în spate o victorie cu Ungaria.
Dar nu pot sub nicio formă să înţeleg de ce nu e titular un jucător care nu doar că e la o echipă bună, ci e şi în formă acolo. Maxim era înaintea dublei poate cel mai în formă jucător român. Şi fix el e singurul scos din primul 11 la dorinţa selecţionerului. Sigur că n-a
