Azi de împlinesc 24 de ani de la accidentul naval în care şi-au pierdut viaţa 216 persoane.

Accidentul s-a produs în dimineaţa de 10 septembrie 1989. La ora 8.10, "Mogoşoaia" a plecat de la Palatul Navigaţiei spre satul Grindu, situat în aval de Galaţi, pe malul tulcean. Capacitatea navei era de 160 persoane, dar la bord erau 213 pasageri şi 9 membri ai echipajului. Numărul mare de pasageri se datora faptului că era o zi de duminică. În cursa spre Grindu, "Mogoşoaia" a făcut o escală la dana 46 din Portul Bazinul Nou. În momentul în care a ieşit din port, pentru a vira la stânga pe şenalul navigabil, s-a produs accidentul. Convoiul bulgăresc format din împingătorul "Petar Karanicev" şi şase barje, cu o lungime de totală de 191 metri, naviga în amonte, spre Portul Russe. Comandantul navei "Mogoşoaia", Ion Postolache, cu o vechime de 37 de ani în navigaţie, a sesizat pericolul şi cu disperare a încercat să alerteze cu sirena echipajul convoiului bulgăresc. A pus motoarele pe "toată viteza înapoi" şi a încercat o eschivă spre stânga. Tardiv, şi cei de pe "Petar Karamincev" au încercat să "frâneze" înaintarea convoiului, punând motoarele pe "toată viteza înapoi". Dar coliziunea nu a mai putut fi evitată. "Mogoşoaia" a fost lovită în bord de prima pereche de barje din convoi. Nava s-a înclinat puternic, a revenit pe linia de plutire, după care s-a înclinat din nou şi s-a răsturnat, scufundându-se. Numai 16 pasageri au reuşit să se salveze. Unii au fost catapultaţi în apele Dunării în momentul în care nava s-a înclinat prima oară, după coliziunea cu barja. Între aceştia, Eugen Malihin, un copil de 4 ani, care a supravieţuit agăţat de o canistră de plastic.

Unii dintre cei care au reuşit să se salveze povestesc cum, în timp ce nava se scufunda, se auzeau din ape strigătele disperate ale celor rămaşi captivi în saloanele navei. Mulţi dintre ei au avut