Cum poate generatia noastra sa isi indeplineasca o misiune pe care simtim atat de multi ca o avem? E suficient sa ne facem treaba? Sau e momentul sa aratam tarii ca putem produce o alternativa reala la politicul ce ne-a innamolit sperantele? Am fost din ce in ce mai multi in strada in fiecare seara de o saptamana incoace. Am rupt mii de sticle si de plamani. Ne-am asezat in fund pe marile bulevarde ale orasului si ne-am cerut dreptatea. Si-am facut si-un mars. Un mars ca niciodata. Senzatii de mandrie ca la marile meciuri din anii 90 si solidaritate pentru o cauza adevarata. Auzeam ca se opreste proiectul inainte de Parlament. Sau in Parlament. Politicieni de mare nivel se joaca printre cuvinte si se catara pe miscarea populara sa ne felicite. De fapt, si ei erau de acord. Dar aveau o jena sa recunoasca. Cum bate vantul, nu? Asa e aici: cu vant si fara cuvant. Ne intrebam astazi ce facem de fapt maine? Suntem mandri ca ne-am strans 15-20.000 in strada si am prins gustul succesului acum. Pare ca avem o alta victorie dupa piata Universitatii de anul trecut. Si totusi, multi dintre noi simtim ca se poate mai mult. Ca marsul poate sa se transforme intr-o miscare. Ca spiritul liber si curat din piata se poate transforma, in timp, intr-o voce puternica si reprezentativa. Si chiar mai mult de atat. Ca trebuie sa se intample lucrul acesta. Un partid este o “grupare de oameni uniţi prin comunitatea concepţiilor politice, ideologice, a intereselor sociale.” E prea mult sa credem ca protestul ultimei saptamani din toata tara ar conduce la asa ceva. Nu? Adica cum sa facem politica? Politica e scarboasa. E urata. Da, asa e. E urata pentru ca in general e facuta de oameni urati. Si implicarea in sistemul de stat, oh Doamne, ce complicatie nenorocita. In primul rand e aproape imposibil sa intri in sistem. Nu? Si-n plus, sa fim seriosi: voi, corporatisti, antreprenori, ong-isti c