Anul acesta, Croaţia nu a fost atât de căutată de români pe cât era în ceilalţi ani. Pe primele locuri au fost Grecia şi Turcia. Totuşi, românii s-au dus şi anul acesta în Coraţia, chiar dacă nu în număr atât de mare. Deşi mulţi se duc în Trogir, unii rătăciţi au mai luat şi drumul insulei Hvar – loc cucerit de englezi şi francezi. Chiar dacă te simţi uşor în nesiguranţă, nevăzând nici o maşină de români pe acolo, îi dai înainte, de la Timişoara sunt puţin peste 1.100 de kilometri cu maşina, prin Ungaria.

După Split ajungi la Drvenik, de unde iei bacul spre Sucuraj – poarta de intrare pe insula Hvar. Se poate intra pe insulă şi luând baculd in Split, dar drumul e mai lung, iar unii consideră că e mai economic să parcurgă drumul pe uscat până la un port mai apropiat. Oricum, pentru o maşină normală cu patru persoane în ea plus un copil de nici un an trebuie să scoateţi din buzunar puţin peste 20 de euro pentru a trece cu bacul. Trebuie şi puţin noroc, in sensul că bacul are o capacitate de 30 de maşini, iar dacă nu te afli printre cele 30 mai ai de aşteptat la coadă. Dar bacul vine destul de des, aşa că nu-i problemă.

Din sat în golf

Ajuns pe insula Hvar nu ai de făcut decât să te îndrepţi spre localitatea de destinaţie. Poţi să te opreşti să cumperi un săculeţ cu lavandă, dar şi acela e foarte scump, de parcă croaţii ar avea salarii monumentale. Oricum, un lucru sigur e monumental aici, în Croaţia insulară – peisajul. Zici că l-au luat de pe peretele părinţilor şi l-au pus în locul unde veţi sta pentru o săptămână sau mai mult. Cum mergi pe coama insulei Hvar treci prin tot felul de sătuce uitate de lume, care au coborâri în golfuri, locuri rupte de lume din toate punctele de vedere. Oraşele mai mari sunt Jelsa şi Hvar – capitala insulei. În rest, sătuce înşirate pe insulă. Coborârile dinspre aceste sătuce sunt multe, şi sunt de ambele părţi. Iar