A fost o săptămână grea: Cu multe evenimente din categoria celor de care nu ai vrea să auzi. A fost tragedia cu pruncul din Bucureşti. O întâmplare nefericită despre care nu poţi spune nimic. Părinţii copilului au fost terminaţi, iar starea nu poate fi descrisă. Nimeni nu poate spune ce este în sufletele lor. Pruncul, un îngeraş, s-a dus la Ceruri, fără să fie vinovat de ce se întâmplă în amărâta asta de ţară.

Eu am un câine, iubesc câinii şi caii. Dar în cazul de faţă, nu pot spune nimic. Nu pot lua apărarea câinilor, deoarece a fost o agresiune care nu ar trebui să se întâmple.

În schimb, pot spune câteva chestiuni despre modul în care a fost gestionată problema câinilor vagabonzi. În Bucureşti, ca şi oriunde în această ţară. După Revoluţie, câinii vagabonzi au devenit una din marile afaceri ale României. Poate acum se vor face nişte calcule cu privire la sumele foarte mari alocate sterilizării câinilor de pe străzi. Dacă cineva ar avea răbdare şi ar avea acces la date, acte etc., ar vedea că de mulţi ani se raportează că anual au fost sterilizaţi X câini.

De când se practică acest sport, teoretic, numărul câinilor vagabonzi, într-un oraş, ar fi trebuit să scadă binişor, poate cu 50% din numărul celor raportaţi în urmă cu cinci ani, să spunem. Am avea surpriza că constatăm că acum, după cinci ani, avem acelaşi număr de câini pe străzi. Asta ce înseamnă, şi în Baia Mare s-a vorbit de multe ori că hingherii prind câinii, le pun chestia aia la ureche şi le dau drumul.

Din 10 câini, poate sunt sterilizaţi doar opt sau cinci sau cine ştie câţi. Evident, se încasează bani pentru toţi. Şi aşa se menţine un număr constant de câini pentru a tot primi fonduri. Există o mafie a medicilor veterinari care, alături de ONG-uri ciudate, dubioase, nu fac decât să solicite bani, terenuri…

Păcat de cele întâmplate!

A fost o săptămână g