Omul în care toată suflarea fotbalistică din România îşi pune speranţe diseară, Cristi Tănase, are o carieră condimentată cu multe picanterii încă de pe vremea când era doar junior. Nicolae Vameşu, primul antrenor al tricolorului, a povestit, pentru "ring", drumul lui Tănase de la Aripi Piteşti la naţionala României.

Când aduci vorba despre Cristi Tănase, Nicolae Vameşu, un descoperitor de talente din Piteşti, acum la pensie, se înseninează. Se vede de la o poştă că este mândru de cel mai bun produs al său de la Aripi Piteşti. "Aveam un copil pe nume Roşu, bun puştiul pentru vârsta lui. L-am întrebat: «Aşa e că eşti cel mai bun din clasă la fotbal?». Mi-a răspuns: «Nu, dom’ profesor, e unul, Dodel. E mai bun ca mine!». M-a făcut curios şi am mers cu el la şcoală. L-am văzut. E vorba de Cristi Tănase. Bun de tot. I-am zis: «Mâine, vii la mine, la generală 11». Dimineaţă era primul la antrenament. Aşa a fost din prima clipă. Un tip extrem de ambiţios. Mi-a plăcut de el, dar exagera cu ţinutul mingii. I-am dat şi libertate, dar am încercat să-i dau şi sarcini. L-am antrenat de la vârsta de opt ani până la 17. Tot timpul, şi în pauze, era cu mingea la picior. Era îndrăgostit de minge. L-am simţit că e «sculă» de fotbalist", rememorează "Bebe" Vameşu clipele când îl instruia pe marcatorul golului al treilea din meciul România-Ungaria, care, mai mult ca sigur, diseară va fi titular.

Provine dintr-o familie săracă

Până să ajungă la sutele de mii de euro pe care îi ia, anual, din contractul cu Steaua, Cristi Tănase a trecut prin vremuri grele în copilăria şi adolescenţa sa. "Era sărac. Maică-sa a făcut eforturi deosebite să îl ţină la fotbal. Chiar dacă avea talent, nu era destul. Dodel a ajuns fotbalist datorită mamei lui. Nu era antrenament sau meci la care maică-sa să nu fie prezentă. Îl urmărea şi îl şi certa de fieca