Scandal si violente in centrul vechi, batai pe stadion, unde imnul Romaniei tratat cu spatele. Sunt ungurii de care “trebuie” sa stii. Altii, de care presa NU ne vorbeste, si-au exprimat rusinea de-a fi maghiar, au ras de infrangere, ba chiar au urat Hai România. Mai jos, despre ungurii de care nici televiziunile şi nici politicienii nu au interes ca tu să ştii.
6 septembrie. Ziua meciului. Pe seară. Stau în fata calculatorului, in minte cu rugamintea Iuliei Rosu de a scrie ceva pe tema asta. Deasupra rugamintii troneaza procrastinarea cea de toate zilele.
Iata insa ca facebook-ul imi ofera material. Mai jos, mesajele pe care au aparut pe wall-urile de facebook ale prietenilor si cunostintelor maghiare si, unde e cazul, traducerile
Ştiri care nasc ruşinea maghiarilor
Katalin Gede (Odorheiu Secuiesc):
Eu nu vreau sa stiu despre meciul ro-hu, nu vreau sa vad cine pe cine f... [termen puternic pentru "enerveaza" -n.m.], cum distrug centrul vechi in Bucuresti, si nici cum enerveaza unul pe celalalt. Fiecare stire, informand despre oameni care nici nu merita pomeniti, naste doar ura.
T.I (Cluj): In seara asta mi-e rusine ca sunt maghiar. Nu e important cine pe cine a provocat mai intai, cine a strigat mai intai ”bozgor”, sau “tigan”. Nu conteaza. Pur si simplu mi-e rusine. Si punct. "Hoardele fasciste" şi arta de a pierde
O orădeancă, să-i zicem S, a remarcat că golul dat de români győnyőrű. Adică superb. Şi a continuat în română. A dat naştere unei serii de apostrofări, căreia Sz le-a răspuns când pe jumătate glumeţ, Eşti tare? Hai în centrul Bucureştiului, să rup vreo şase bănci cu tine :D când pe un ton ferm, deşi îndulcit de adresări familiare
Nu îmi spune nimeni cu cine să ţin. Pupici, [nume]ică Toată discuţia pro şi contra susţinerii României s-a purtat în limba maghiară.
De a
