Pe fațada hotelului în care locuiesc la Chișinău scrie cu litere de un metru „De vânzare”. Televizorul n-are antenă. Lampa de pe noptieră n-ajunge la priză. Nu-s pahare. Nu-i săpun. Nu-s prosoape. Cu ingenuitate, recepționera explică: „cereți și vi se va da”. Îmi aduce o antenă de cameră cu amplificator. Defect, așa că am izbutit să prind doar un post puricos în rusește.

Cu rusa învățată în școală (profesor, la Suceava, tatăl Tamarei Buciuceanu) și cu stagiul din 1991-1992 la politicalele chișinăuene și la războiul de la Nistru, mai că mă descurc. Vorbește Rogozin, vicepremierul rus în vizită la Chișinău. Imagine proastă, sunet acceptabil. Totuși, nu înțeleg. Nu mai înțeleg. Imposibil ca un om de stat să utilizeze astfel de limbaj birjăresc – oi fi uitat rusa de tot? Nu, ăsta-i adevărul gol-goluț: Rogozin se adresează moldovenilor ca un vătaf și amenință ca pe vremea tătucului Stalin: dacă visează la Uniunea Europeană (și nu aderă la cea Euro-asiatică), Chișinăul va îngheța de frig la iarnă: Rusia închide robinetul gazului. Și de va semna orice pre-acord cu UE, RepublicaMoldova se va afla însituația „locomotivei care, la prima curbă, pierde ultimul vagon” – Transnistria, adică. Nu-i nici o noutate că asta-i conduita politică a Moscovei, dar în toată lumea încă funcționează un cod al uzanțelor diplomatice: nici un om de stat nu izbește cu toroipanul gazdele în creștetul capului chiar dacă flutură ultimatumuri, ca în 1940. Barem se încearcă păstrarea aparențelor unei civilități de conveniență. Ți-ai găsit! Rogozin reprezintă marea Rusie și n-are de ce să umble cu mănuși: cei mici să ia poziție de drepți și să urmeze milimetric indicațiile dirijorului fanfarei ce cântă „Katiușa”! Mi-am zis că vice-premierul rus a adăstat prea mult în preajma vreunei carafe, câtă vreme a lipsit doar populara înjurătură cu „tvoi mati!” A doua zi, emisarul Moscovei s-a refug