A împlinit 6 ani în ziua de Sântă Măria Mare. Şi-ar fi trebuit să fie aceasta o sărbătoare mare, cu părinţii, bunicii şi sora alături, cu prieteni care să-i cânte „La mulţi ani!”. Ar fi trebuit, în prag de septembrie, să intre la clasa pregătitoare, să înveţe să caligrafieze bastonaşe şi cercuri, redesenându-şi copilăria. Dar nimic din toate acestea nu a fost sortit să se întâmple. Nu a fost sortit să se întâmple… încă de la naşterea sa. Povestea lui Gabriel-Marian Geambaşu, copilul care n-o să rotunjească niciodată litere, e tristă şi începe din clipa naşterii lui. Ziua în care a primit prima şi singura notă din viaţa lui: 0. Zero!
Sacrificiul unei mame
Da, atunci când a venit pe lume, pe 15 august 2007, i s-a pus nota: 0. Nu respire, nu mişca, iar după lungile eforturi de resuscitare, avea să intre în viaţă fragil şi singur. Dându-i naştere, mama lui a murit. Gabriela-Victoria Geambaşu s-a chinuit să nască, pe cale naturală, în vreme ce medicul de gardă era undeva, într-un loc în care mai mulţi angajaţi ai spitalului din Craiova sărbătoreau onomastica unora dintre ei. L-a împins în lume, cu ultimele ei puteri, dându-şi ultima suflare. I-a lăsat doar numele ei, Gabriel/Gabriela, în loc de mângâiere.
Născut în condiţii teribile, copilul nu avea să fie normal niciodată. Lipsa oxigenului, la naştere, a condus la un diagnostic extreme de dur: paralizie cerebrală.
La scurtă vreme după înmormântarea mamei, băieţelul cel atât de tragic venit pe lume a rămas şi fără tată. Copleşit, poate, de situaţia neaşteptată, el nu a ştiut cum să facă faţă situaţiei şi a plecat în lume. În urmă au rămas… două suflete. Două, pentru că în familia Geambaşu, cu 5 înainte, se mai născuse un copil: Mihaela Andreea. Ea, Mihaela, acum elevă în clasa a V-a la o şcoală din Craiova, este cea care ne-a trimis la redacţie o scrisoare emoţionantă,
