România semnează în această toamnă contracte de colaborare bilaterale cu diferite țări UE. A început cu cele mai reticente, ca Olanda, și a continuat marți 10 septembrie cu Belgia. La Bruxelles, ministrul muncii Mariana Câmpeanu și omoloaga sa, Monica De Conninck, au reînnoit un acord de cooperare mai vechi privind lupta împotriva șomajului și a muncii la negru.

La 1 ianuarie 2014 piața muncii UE va fi complet accesibilă românilor și bulgarilor care nu puteau lucra până acum într-un număr important de sectoare din 9 state: Austria, Belgia, Franţa, Germania, Irlanda, Luxemburg, Malta, Olanda și Marea Britanie.

Dar temerea este că un val de emigranţi din România şi Bulgaria va crea probleme interne de anul viitor, mai exact că într-o economie globală afectată de criză, în care şomajul a atins cote alarmante, populaţia autohtonă şi-ar pierde locurile de muncă în favoarea românilor şi bulgarilor. Iar Belgia, cu toate că nu afişeaza reticenţa Olandei sau a Marii Britanii şi spune că nu se teme de muncitorii români, a pastrat totuşi accesul aproape interzis până acum.

Exemplul belgian Piaţa de muncă belgiana este tradiţional protecţionistă. A intra pe aceasta piaţă ca membru estic al UE sau ca non-european este acelaşi lucru : fie acest lucru este aproape imposibil, fie munca este mai prost remunerată iar condiţiile de lucru sînt precare.

Monica De Coninck crede că Belgia are o piață de muncă atrăgătoare în general, în ciuda impozitelor extrem de ridicate și a taxelor patronale sporite. Dar are Belgia nevoie de forță de muncă româneasca ? Întrebarea rămâne pentru moment fără răspuns. Statele membre UE reticente în a primi muncitori români, după ce au încercat să conteste deschiderea pieței la 1 ianuarie 2014, au înțeles că nu se pot atinge de acest drept fundamental.

Cu toate acestea, în luna iulie, miniștrii afacerilor