Hai să privim împreună o fotografie din ianuarie, 2012, nu contează care. Atîta doar, să fie cu Piaţa Universităţii. Atunci, ca urmare a unei gafe de comunicare a preşedintelui Traian Băsescu, s-a întîmplat că au ieşit în stradă cîţiva cu minţile înfierbîntate, să protesteze.

Dacă stăm să judecăm cu mintea de acum, vedem că recentele măsuri ale ministrului de azi al Sănătăţii, care numai de „băsism” nu poate fi suspectat, confirmă ceea ce atunci susţinea tocmai preşedintele Băsescu în disputa cu Raed Arafat. La vremea aceea, însă, retorica anti-Băsescu a prins rapid, pe fondul unei nemulţumiri mai generale privind eficienţa actului de guvernare, abil speculată de PSD şi PNL, aflate în opoziţie. Ideea, altminteri stupidă, că toate problemele României şi-ar găsi rezolvarea dacă Băsescu nu ar mai fi preşedinte, a adunat repede destui adepţi, iar comando-urile de pensionari militari ale colonelului Dogaru au debarcat în Piaţa Universităţii, ca să aducă binefaceri poporului. Dar nu numai pensionarii lui Dogaru au fost acolo, ci şi cîteva zeci pînă la cîteva sute de studenţi, funcţionari, internauţi, şomeri sau suporteri stelişti făcînd pe indignaţii - şi destui oameni de bunăcredinţă. Au urmat cîteva săptămîni de proteste confuze, dar foarte bine susţinute mediatic, ba la adresa PDL-ului, ba la adresa întregii clase politice, obligatoriu la adresa lui Băsescu, şi în cele din urmă totul s-a terminat cam în coadă de peşte. Asta nu înseamnă însă că nu au existat învingători şi învinşi. Învinşii nu mai contează, i-am şi uitat. Printre învingătorii cei mai glorioşi, i-aş număra pe Gigi Becali, ajuns parlamentar şi membru al Comisiei Juridice, şi pe Dan Diaconescu, al cărui partid a intrat en fanfare în Parlament, la alegerile din acelaşi an. Iaca, de asta chiar uitasem: oare ce mai face Partidul Poporului DD?

E lucru ştiut că politica se bizuie pe adevăruri cu term