Astăzi, Eduard Covali ar fi împlinit 83 de ani. Născut la Orhei, în 1930, scriitorul şi omul de teatru de mai târziu îşi face studiile primare şi liceul la Bacău, apoi Institutul de artă Teatrală şi Cinematografică, secţia teatrologie, dar cu întreruperi, fiind condamnat politic de regimul comunist „pentru uneltire contra ordinii sociale”. În lista victimelor din temniţele comuniste, la fişa lui scrie doar atât : „Arestat cu grupul F.D. C., în 1948. Torturat în timpul anchetei la Securitate. Condamnat”. Din cauza dosarului „pătat”, după absolvire, nu mai poate ocupa un post conform pregătirii şi va lucra ca muncitor necalificat pe diferite şantiere de construcţii din Bucureşti şi Galaţi. Prezenţa în fruntea Teatrului Tineretului a directorului Ion Coman va însemna şi norocul său: acesta îl angajează ca pictor executant în instituţie, iar ulterior va deveni secretar literar, director, regizor artistic, director artistic, regizor artistic. În perioada directoratului său, se pun în scenă câteva spectacole de referinţă din istoria TT-ului: „Britannicus”, în regia lui Aurel Manea, „Woizzeckh” (regizor Radu Penciulescu), „Harap Alb” (Zoe Anghel Stanca), spectacol cu care se prezintă TT-ul la festivalul de teatru de la San Marino (1971), „Peer Gynt” (Cătălina Buzoianu), „Inimă rece” (Sanda Manu), „Zigger-Zigger” (Cornel Todea), „Întunericul” (Iosif Naghiu), spectacol interzis din motive ideologice. Debutează publicistic în revista „Teatrul” în anul 1957 sub nume propriu, dar publică şi în „Contemporanul” sub pseudonimul V. Negrea. Colaborează la ziarele „Ceahlăul”, „Acţiunea” (vom publica mai jos un fragment dintr-o tabletă din acest ziar) şi la alte publicaţii din Neamţ precum „Antiteze”, „Asachi”, „Apostolul”, „Meridianul Ozana”, „Credinţa Neamului” etc. A dramatizat poveşti celebre pentru a fi puse în scenă („Inimă rece”, „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”, „Cartea jun