În aprilie 2013, editura Seuil a trimis librăriilor pariziene o cărticică iscălită de Henry Rousso, director de cercetare la CNRS, sub titlul: ”Cel de-a al doilea război mondial explicat fiicei mele”.

Lovindu-mă cu privirea de acest titlu, plasat, totuşi, la Departamentul Istorie al unei mari librării pariziene, am pufnit în rîs.

Astfel înveselit, am cumpărat cartea, convins că voi da peste un text amuzant despre o Conflagraţie văzută pînă acum de condeieri, cu ochi trişti, dacă nu chiar deznădăjduiţi.

Cărticica lui Henry Rousso nu e însă produsul unei viziuni hazlii asupra celui de-al Doilea Război Mondial.

Într-un Prolog, suficient de scurt pentru a putea fi citit pînă la capăt, autorul ne dezvăluie cum i-a venit ideea cărţii.

Are o fiică, Linda, de 13 ani în decembrie 2012, căreia puţin îi pasă că a fost, cu ceva timp în urmă, un cataclism numit Al Doilea Război Mondial.

Ei, Linda, bravă membră a generaţiei SMS-urilor şi emoticoanelor, îi pasă de bateria telefonului mobil, de locurile unde e WiFi pe gratis, pentru tableta sa, şi dacă amica a înţeles ceva din e-mailul scris cu prescurtări tipice genului.

Nu doar istoric, dar şi tată responsabil, Henry Rousso s-a gîndit să scrie o carte despre cel de-al Doilea Război Mondial sub formă de întrebări simple pe care şi le-ar pune generaţia fiicei sale, urmate de răspunsuri la fel de simple, pe înțelesul acestei generații.

Deşi scriu zilnic la Evenimentul zilei, habar n-am cărui cititor mă adresez.

Mesajele postate nu-mi spun mare lucru despre personalitatea celor care, teoretic, cel puţin, iau în seamă rîndurile mele.

Conştient de acest handicap mă voi adresa, însuşindu-mi ideea istoricului francez, cititorului de bun simţ, cu mintea aşezată, într-un cuvînt, cititorului care ar spune că sînt cu capul pe umeri, pentru a istorisi întîmplările halucinant