Scris de Cristian Horgoș - Are rost să particip la protestele contra mineritului cu cianuri la Roşia Montană?
Iată o întrebare pentru orice român care are habar de valorile (rămase) ţării sau care măcar a ciulit urechile la auzul strălucitorului cuvânt AUR. Hai să vedem, fără patimă, pe ce îşi poate baza un cetăţean o hotărâre sau alta. Ecologia e mai mult sau mai puţin pe gustul fiecăruia, căci se pune întotdeauna în balanţă cu comfortul, inclusiv cel socio-economic. Iar îndârjirea unor ultra-ecologişti nu face decât să le bruieze mesajul către populaţie, amputând din informaţii cheie cum ar fi că SUA, Suedia şi Canada practică mineritul cu cianuri – doar că în condiţii pe care nu ni le spune nimeni.
Dinspre autorităţi informaţiile sunt puţine. Căci politicienii, locali ori centrali, foşti ori actuali guvernamentali, se feresc ca de tămâie să explice pe larg problematica, dealtfel nu chiar simplă. Nici măcar Televiziunea Naţională nu s-a simţit datoare să transmită documentare ample de la locul care suscită, iată, un interes major, legat de vreo 300 de tone de aur, peste o mie de argint plus alte metale rare şi scumpe. Practic, la TVR şi televiziunile private au apărut doar nişte clipuri publicitare pro-minerit cu oameni care par că nu ar fi putut supravieţui pe lumea aceasta dacă nu apărea Gold Corporation (sigur că fiecare slujbă onestă îşi are rostul ei dar parcă e preferabilă cea de vidanjor ori gunoier decât cea de călău a culturii şi naturii sau de otrăvitor a semenilor). Deja, pentru un om cu bun-simţ, papagaliceala aceasta televizată cu „noi vrem minerit la Roşia” nu miroase a bine. Mai cu seamă că nu e vorba de minerit tradiţional, ci de tocat munţii şi de tratat minereul-praf cu cianură pentru a scoate aurul. Başca distrugerea Galeriilor romane, a caselor, clădirilor şi bisericilor care sunt, majoritatea, monumente istorice, a cimitirului care a
