Turcia nu a fost Ungaria, România de marţi nu a fost România de vineri. Am căzut pe locul 4 şi suntem la mila Olandei. În 90+8 minute România a tras două şuturi pe spaţiul porţii. Tribuna a cerut demisia lui Piţurcă.
La mila Olandei
România – Turcia 0-2 nu este o surpriză. România a revenit la jocul ei cenuşiu, Victor Piţurcă a redevenit el însuşi (adică un selecţioner oarecare). Turcia şi Fatih Terim ne-au servit o lecţie de fotbal. Mai rău este că acum mai avem doar 50% şanse să prindem barajul. Trebuie să batem Estonia (o nouă „finală” pentru noi) şi Andorra, iar Turcia şi Ungaria nu trebuie să câştige în faţa unei Olande care ar putea juca cu rezervele. Aceasta este situaţia înm acest moment. Ea se datorează în special selecţiei anapoda făcută de Victor Piţurcă, şi a trimiterii în teren a unui „11” SF cu jucători care nu au echipă sau care nu au jucat un minut în acest sezon. Cel mai dureros ar fi să ne întreacă Turcia la golaveraj după ce se va încheia grupa.
Am jucat „bătuta pe loc”
Cine a crezut că vom avea în faţă o Turcie la fel de slabă ca acea de pe „Sukru Saracoglu” de acum un an, cine a crezut că Turcia va fi la nivelul de acum 4 zile a Ungariei, ori nu se pricepe la fotbal, ori este un visător. Am avut în faţă o Turcie preluată de mâna de fier a „împăratului” Terim, şi sub el, ori joci fotbal, ori eşti „out”.
„Finala” cu Turcia a fost de 10 mai grea decât „finala” cu Ungaria. Şi nu doar din cauză că turcii sunt mai buni decât ungurii. Şi pentru că s-a demonstrat că nu avem o echipă competitivă care să joace bine două meciuri în decurs de câteva zile.
Am avut în prima repriză un Chiricheş şi un Pintilii de berecunoscu, un Raţ slab, iar la Marica s-a văzut că nu poate, din postura de jucător fără echipă să ducă două meciuri unul după altul. Dar ce să mai spunem despre „inspiratul” Piţurcă care a început cu eternele mâini
