Propunerea rusă de a plasa armele chimice siriene sub control internaţional, pentru a le neutraliza, presupune deplina cooperare a regimului care menţine secretul asupra arsenalului său, pentru a desfăşura o operaţiune dificil de realizat în plin război civil.

Proiectul, dacă va fi pus în aplicare, ar implica o schimbare radicală a poziţiei oficiale a Damascului, care s-a ferit mereu să adere la Organizaţia convenţiei privind interzicerea armelor chimice (OIAC), pentru a nu fi nevoit să dea socoteală pentru un arsenal a cărui existenţă a fost negată până recent.

Acest arsenal este considerat “unul dintre cele mai importante din lume” şi este estimat la “peste 1.000 de tone” de serviciile de informaţii franceze.

“Prima etapă ar fi ca Siria să semneze imediat convenţia de interzicere a armelor chimice“, intrată în vigoare în 1997 şi care regrupează aproape toate statele lumii, explică pentru AFP Daryl Kimball, directorul general al Arms Control Association, o organizaţie neguvernamentală dedicată dezarmării.

Alăturându-se OIAC, Damascul ar trebui să realizeze inventarul stocurilor sale şi să accepte sosirea inspectorilor pe teritoriul său pentru a verifica declaraţiile sale “la kilogramul de agent chimic şi la muniţie”, potrivit lui Michael Luhan, purtător de cuvânt al organizaţiei.

Misiunea de verificare ar putea, de asemenea, să fie încredinţată unei echipe de inspectori ai ONU, ca cea care a mers în Siria la sfârşitul lui august sau cea care a lucrat în Irak după războiul din Golf din 1991, potrivit lui Daryl Kimball.

“Problema pentru a pune aşa ceva în aplicare din punct de vedere practic ar fi să se garanteze siguranţa inspectorilor şi cea pe termen lung a stocurilor” în timpul operaţiunilor de dezarmare, adaugă el.

Experţii nu îşi ascund scepticismul: “cu greu îţi poţi imagina distrugerea stocurilor de arme chimice siriene