Banca Monte dei Paschi di Siena a revenit zilele trecute în atenţia presei financiare internaţionale. După scandalul de la începutul anului, în urma descoperirii unor tranzacţii cu derivate al căror scop a fost ascunderea adevăratei situaţii financiare, acum se vorbeşte deschis despre naţionalizare.

Am ajuns la sfârşitul "poveştii italiene din 1472"? Teoretic, acest deznodământ ar putea fi evitat, dacă noul program de restructurare, elaborat împreună cu Ministerul Economiei şi Finanţelor, Banca Italiei şi sub supravegherea Comisiei Europene, ar decurge conform planului.

Din păcate, criza din ultimii ani ne-a demonstrat, de nenumărate ori, că planurile autorităţilor europene nu valorează nimic, iar BMPS poate deveni prima bancă importantă din Europa care să fie trecută prin Mecanismul Unic de Soluţionare din cadrul uniunii bancare, inclusiv printr-un bail-in.

Banca Monte dei Paschi di Siena ocupă locul al treilea, după active, în clasamentul instituţiilor financiare din Italia, bilanţul său fiind de circa 215 miliarde de euro la sfârşitul primei jumătăţi a anului 2013.

Indicatorii de adecvare a capitalului depăşeau limitele impuse de autorităţile europene, în condiţiile în care rata solvabilităţii era de 16,4%, iar rata de adecvare a capitalului de rang I era de 11,7%.

Dar cum este posibil ca o bancă să fie în pragul naţionalizării cu astfel de indicatori de prudenţialitate? Răspunsul trebuie căutat la nivelul ponderilor de risc utilizate în calcularea ratelor de adecvare a capitalului şi la utilizarea lor subiectivă pentru determinarea activelor ponderate în funcţie de risc. Valoarea acestor active a fost de 87,8 miliarde de euro la sfârşitul primului semestru, reprezentând 40,9% din total active.

Situaţiile financiare de pe site-ul băncii arată că valoarea obligaţiunilor guvernamentale italiene din portofoliu era de 29 de miliarde