Neutralizarea arsenalului chimic este un proces anevoios şi presupune cooperarea regimului de la Damasc, care s-a ferit până acum să adere la Organizaţia privind interzicerea armelor chimice (OIAC). Astfel, dacă intervenţia militară a SUA nu va mai avea loc, Siria ar putea să se joace cu organizaţiile internaţionale, la fel ca Iranul şi programul său nuclear.

Dacă va accepta propunerea ruşilor de a pune arsenalul chimic sirian sub supraveghere internaţională, Obama deschide calea către un „sindrom iranian”, comentează cei de la DEBKAfile. Assad poate adopte strategia Teheranului, care de 20 de ani îşi ascunde armele nucleare şi îi „ameţeşte” pe inspectorii internaţionali. Astfel, armele lui de distrugere în masă vor fi la adăpost de controlul internaţional, statuat în propunerea făcută de ruşi.

Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) nu are un mecanism de monitorizare al armelor chimice. E nevoie de câteva luni sau chiar ani să fie pus la punct un asemenea mecanism şi să fie angajaţi experţii necesari. Până atunci, armele chimice ale lui Assad vor fi distruibite şi ascunde în locuri inaccesibile, o acţiune pe care regimul de la Damasc a început-o încă de acum două săptămâni, când SUA era foarte pornită să atace.

De asemenea, la fel ca în Iran, experţii internaţionali vor avea nevoie de permisiune de la Damasc ca să facă inspecţii.

Potrivit surselor militare citate de DEBKAfile, numărul locurilor în care sunt ascunse gazele toxice a crescut de la 20 la 50 în doar două săptămâni. Majoritatea serviciilor de informaţii din Occident şi din Orientul Mijlociu se bazează pe Mosad, serviciul israelian de informaţii, să fie la curent cu locurile în care îşi ţine Assad armele, însă această misiune este destul de grea.

Astfel, Siria s-a alăturat Iranului şi Coreei de Nord pe lista ţărilor care deţin arme de distrugere în masă, dar care