După anihilarea brutală a partidelor istorice, guvernul Groza mai trebuia să distrugă ultima redută a democraţiei: monarhia. O dată cu ea, a dispărut şi libertatea cuvântului

Ediţia din 2 februarie 1948 informează că Petru Groza, Ana Pauker, Gh. Gheorghiu Dej, Lotar Rădăceanu şi Eduard Mezincescu au plecat pentru o vizită la Moscova. În numărul din 6 februarie 1948, se anunţă că au avut loc tratative între I.V.Stalin şi V.M.Molotov, pe de o parte, şi delegaţia guvernamentală din România, pe de altă parte. Rezultatul: la 4 februarie, la Kremlin, se semnează „Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Uniunea Sovietică şi Republica Populară Română”. În 7 februarie, editorialul semnat „Ad.” susţine cu tărie :„Spiritul în care a fost negociat şi semnat acest tratat este un spirit pacific. Nu leagă el două ţări la fel de preocupate de refacerea lor economică? Nu uneşte el popoare la fel de dornice de a atinge un nivel de viaţă cât mai ridicat? Nu exprimă el un interes la fel de vital pentru asigurarea păcii şi securităţii?”.

„Înflorirea Republicii Populare”

În 8 aprilie, „Adeverul” prezintă cu generozitate „Deschiderea Marii Adunări Naţionale”: două zile mai târziu, încep discuţiile asupra noului proiect de Constituţie. Petru Groza declară în limbajul de lemn care urma să devină brand politic: „Noua Constituţie trebue să asigure întărirea şi înflorirea Republicii Populare Române, ca Stat popular, unitar şi independent, factor activ de propăşire şi de apărare a păcii în această parte a lumii”. Pe 15 aprilie, editorialul „După votarea Constituţiei” comentează triumfal: „Avem o nouă Constituţie. A patra Constituantă a României, dar o Constituantă esenţial deosebită de cele cari au precedat-o, prin compoziţia ei, prin modul de a lucra, prin opera îndeplinită mai ales, ne-a dat un text fundamental, care oglindeşte marile refaceri soci