Schimbările suferite de sistemele de pensii private din Ungaria şi Polonia reprezintă un semnal de alarmă pentru România. O analiză a conso.ro arată şansele de supravieţuire pe termen lung ale pensiilor private obligatorii de la noi.

În domeniul pensiilor private, România nu a fost un deschizător de drum. Dimpotrivă, deciziile luate la Bucureşti au copiat modelele implementate de alte ţări din Europa Centrala şi de Est.

PENSIILE PRIVATE OBLIGATORII au apărut în regiune la sfârşitul anilor '90. Primele ţări care au experimentat acest sistem au fost Ungaria (1997), Polonia (1999) şi Slovenia (1999). Apoi, modelul s-a extins în Bulgaria (2000) şi în ţările baltice: Letonia (2001), Estonia (2002) şi Lituania (2004), titrează conso.ro.

Alături de Slovacia (2005), România a fost una dintre ultimele ţări din regiune care a introdus Pilonul II (în 2008). Doar Cehia a întârziat până în 2013.

Pilonul II de pensii a fost implementat la recomandările Băncii Mondiale şi presupune ca o parte din contribuţiile la asigurări sociale să ajungă la fondurile de pensii private, iar participarea populaţiei să fie obligatorie.

Primii au abandonat!

După declanşarea crizei financiare, disponibilitatea guvernelor de a finanţa Pilonul II a scăzut, motiv pentru care nivelul contribuţiilor s-a diminuat semnificativ. Drept urmare, la sfârşitul lui 2010, Ungaria a tăiat cu totul finanţarea pentru Pilonul II şi a obligat populaţia să aleagă între pensia de stat şi pensia privată. Cine alegea pensia privată, trebuia să plătească mai departe CAS, dar nu mai beneficia de pensie publică, mai relatează sursa citată.

Acum, Polonia pune şi ea frână Pilonului II, participarea urmând să devină voluntară. Pilonul I şi Pilonul II pot să coexiste simultan, numai că fondurile de pensii nu vor putea investi în titluri de stat. Măsurile vor reduce mult rolul fondurilor de p