Roşia Montană e o problemă mai europeană decît vrem să credem. Încă o dovadă că avem ambiţii mici dacă ne tot lamentăm de corupţia locală, refuzînd contextul mai larg în care s-a declanşat criza. Ce presupune acordul care se negociază acum între SUA şi UE? Coduri speciale pentru judecarea litigiilor între state şi investitori, de exemplu. Investitorii vor putea să-şi recupeze investiţia dacă statul gazdă nu îşi respectă propriile avize sau promisiuni – nu se ştie exact, aşa cum nu se ştie exact ce-s ăia “investitori”.
Ces risques sont réels, mais le projet de Traité transatlantique comporte en plus une véritable bombe, qui, elle, est passée inaperçue du grand public : Américains et Européens veulent donner aux entreprises le droit de traduire les États en justice. Ainsi, trois arbitres trancheraient souverainement les « différends entre les États et les investisseurs », dans le jargon bruxellois. « Les entreprises pourront obtenir une compensation si un État prive l’une d’entre elles d’un investissement qu’il avait préalablement autorisé. Rien de plus » (sursa)
Pe scurt, marii investitori vor putea mult mai uşor lua bani ca despăgubire dacă statele le pun cea mai mică piedică în calea proiectelor riscante. În materialul citat mai sus sînt date exemple incredibile: o companie care ia bani de la statul mexican pentru că nu a fost lăsată să-şi aducă pe un teren deşeuri toxice, o altă companie care cere de la Quebec un sfert de miliard pentru că nu a fost lăsată să exploateze gaze de şist.
Problema e europeană şi e enormă şi da, nu s-a discutat public mai deloc acest acord transatlantic SUA-UE. Vin alegerile europene, poate înviem treaba puţin. Pentru că şi Bruxelles pare un burete care aboarbe legislaţie de corporaţie.
De aia Roşia Montană nu e doar Roşia Montană, România şi-o fură mai rău din motive de sărăcie şi lipsă de capital. Lucrurile s
