La 37 de ani, Max Emanuel Cenčić este unul dintre cei mai cunoscuţi contratenori din lume. La cea de a doua sa vizită în România, cântăreţul a interpretat muzică de Händel, pe care o consideră întotdeauna o provocare, care îţi cere şi agilitate tehnică a vocii, dar şi încărcătură dramatică a expresiei.

Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu

Anca Ioana Andriescu: Când interpretaţi operă în concert, vă lipseşte punerea în scenă, jocul actoricesc?

Max Emanuel Cenčić: Câteodată da. Depinde. Din perspectiva preciziei muzicale, opera în versiune de concert este mult mai avantajoasă, căci te poţi concentra numai asupra muzicii.

Cum a fost „debutul” dumneavoastră în vocalizele Reginei Nopţii, din Flautul Fermecat de Mozart?

Când am început să cânt eram foarte mic, aveam cinci ani şi jumătate, şi am fost privit ca o apariţie precoce în plan muzical. Am apărut prima oară pe scenă cu un cântec de copii; a fost un succes, iar apoi tatăl meu a sugerat acel tip de coloratură din rolul Reginei Nopţii: tocmai văzusem Flautul fermecat de Mozart şi eram atât de fascinat de ceea ce auzisem încât fredonam tot timpul fragmente din partida Reginei Nopţii – ceea ce părinţilor mei li se părea foarte nostim. De fapt, nu am interpretat niciodată cu adevărat acel rol! Dar a fost o surpriză pentru public: am apărut la televizor într-un spectacol pentru copii şi lumea a fost uimită să audă un puşti de doar cinci ani făcând aşa ceva. Au trecut însă 30 de ani de atunci şi s-au întâmplat multe în viaţa mea, am devenit un cântăreţ profesionist şi – ca fiecare interpret din acest domeniu al operei baroce – este firesc să abordez creaţia lui Händel, pentru că el a fost unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului al XVIII-lea.

Muzica este ceva ce trăieşte în momentul respectiv şi nu ar trebui să ne străduim s