În cuprinsul impresionantului volum de amintiri, scris de Maria Cantacuzino Enescu – Memoriile unei Prinţese Moldave – am căutat, fireşte, cât mai multe, interesante, inedite şi expresive referiri la George Enescu.

Referirile la George Enescu sunt deosebit de numeroase şi, dintr-un anume moment, explicit legate de personalitatea marelui muzician, despre care autoarea vorbeşte cu admiraţie şi „altfel” decât am întâlnit în alte scrieri. La princesse aimée dovedeşte astfel că, dincolo de orice presupuneri, a fost mereu conştientă de privilegiul relaţiei sale cu Enescu, chiar dacă, de-a lungul anilor, această relaţie nu a fost lipsită de momente dificile. Referindu-se la momentul întâlnirii lor, Ilie Kogălniceanu scria, în cartea sa, Destăinuiri despre George Enescu: „L-a cunoscut pe George Enescu, întâmplător, la o răscruce de drumuri în pădurile Sinaii. S-a avansat data 1907, cu prioritate, dar şi anii 1909 şi 1912“.

Într-adevăr, se pare că referirile acestea sunt confirmate şi de cele consemnate în memorii de către Maruca. Lor le rezervăm în continuare unele lecturi din amintirile sale, începând cu momentul primei întâlniri cu Enescu.

„Era în iulie, la Sinaia, într-o dimineaţă cu soare şi cer senin, fără vânt şi fără nori“ – povesteşte ea. Continuând descrierea, care ilustrează şi capacitatea sa de a idealiza anumite momente de viaţă trăită şi trecută în expresie literară, citim: „Crestele solemne, încununate de strălucire, răcoarea venind din adâncul pădurii, liniştea cu ritmurile subterane de susur de izvoare şi freamăt surd al brazilor nemişcaţi. În taior alb şi pălărie mare verde, coboram de la Pelişor unde luasem un mic dejun englezesc cu prinţesa Maria, în voalurile ei violete, ca şi acea dimineaţă lăsată de Dumnezeu“.

AMINTIRI DE PE DIVAN

Firul amintirilor Marucăi este abil condus spre efectul car