Înainte de dezastrul de la Fukushima, Japonia era al treilea producător mondial de energie nucleară. Acum, ultimul reactor activ se va închide săptămâna viitoare.

Piaţa globală a energiei s-a schimbat dramatic după martie 2011, când un cutremur de nouă grade pe Richter, urmat de un val tsunami, au dat peste cap sistemul de răcire a trei reactoare de la Fukushima, cauzând cea mai acută criză nucleară după Cernobîl.

Doi ani şi jumătate mai târziu, japonezii nu au reuşit să oprească scurgerile de apă radioactivă, care au continuat neîntrerupt de atunci. Săptămâna viitoare, unicul reactor nuclear care încă mai funcţiona dintre cele 54 pe care le deţine Japonia va fi închis pentru lucrări de mentenanţă care vor dura cel puţin şase luni. O astfel de schimbare este practic fără precedent în rândul statelor dezvoltate pe timp de pace.

Pentru că Japonia este unul dintre cei mai mari consumatori de energie din lume, orice schimbare în consumul intern şi în sursele de aprovizionare se va reflecta pe piaţa globală. În prezent, Japonia este cel mai mare importator mondial de gaze naturale lichefiate, al doilea importator de cărbune şi ocupă al treilea loc în rândul celor mai mari importatori de petrol. Imediat după cutremur, guvernanţii de la Tokio s-au reorientat către petrol şi gaze naturale pentru a-şi acoperi cererea pe moment.

Niponii văd lumina din energia solară

Între timp, în oraşele din întreaga ţară se observă o schimbare semnificativă în obiceiurile de consum: companii de stat şi investitori privaţi deopotrivă se grăbesc să instaleze panouri solare, o tehnologie care în urmă cu trei ani nu-i interesa aproape deloc.

Fenomenul se datorează în primul rând unei legi adoptate în 2012 la Tokio care acordă prime substanţiale oricui generează şi vinde energie regenerabilă, motiv pentru care Japonia a deven