Sânii calculaţi acu. Cât di mari suntem. Că după operaţia turcească de ieri ne-au căzut silicoanele meciului cu Ungaria. Ci şanse avem sî rămânem nemutilaţi ? Cum am putea să defilăm topless pe stadioanele din Rio ca sî fim admiraţi di toată lumea ? Că prea am investit mulţi bani şi speranţă ca sî fim frumoşi şi se pare că timpul trece ca de obicei, degeaba. Degeaba... Hm, sună turceşte.

Turceşte ne-a sunat apa-n cap. Fierbinte. Ne-au opărit cu două găleţi. Centrare milimetrică pe capul lui Burak Yilmaz dintre Chiricheş şi Goian şi portarul nostru s-a tătărit în zadar. 0-1. Nu-i nimic. Hai la joc ! Luptăm !... chiar dacă ei sunt câtă frunză, câtă iarbă ! Vreo 500...

În repriza a doua parcă încercăm ceva. Au intrat Gigel Bucur şi călcâiele lui Maxim. Dar mă doare capul, mă ia ameţeala. Sunt varză şi ăştia ! În final e 0-2. Trebuie să-l întreb pe nea Piţi totuşi cine i-a dat dioptriile alea de i-a văzut titulari din nou pe Marica şi Torje ? Şi de ce nu l-a lăsat după un timp pe Bogdan Stancu să se tăvălescă pe banca de rezerve ? Şi cum de l-a tolerat pe Chiri să iasă cu mingea la picior într-un asemenea meci după ce a stat atâta timp ca porţelanul în vitrină ca să nu piardă transferul ? Ştiu. O vină a avut şi mass-media cum că vai ce elegant iese el cu mingea la picior din apărare ! Să sperăm ca Totten va ştii să pună hamul pe el.

În final gândesc şi eu ca un antrenor al copiilor mei de pretutindeni. Acu ce mai contează dacă investesc încă o pensie alimentară în plus ! Şi eu şi alţii ca mine trebuie vrei nu vrei să ne dăm pe mâna vracilor olandezi pentru ca în octombrie să strigăm pe străzi: ,, Nea Piţi să ne ierţi, că-n septembre-am fost beţi ! ''

Sânii calculaţi acu. Cât di mari suntem. Că după operaţia turcească de ieri ne-au căzut silicoanele meciului cu Ungaria. Ci şanse avem sî rămânem nemutilaţi ? Cum am putea să