Plângerea conducerii Uzinei de prelucrare a minereului de la Roşia Montană apare într-un document din 1946, deţinut de Arhivele Naţionale Alba, şi este adresată Prefecturii. În sesizare se spune răspicat că munca „tovarăşilor muncitori“ este încurcată de două cârciumi aflată peste drum de poarta Uzinei.

Prezentăm mai jos conţinutul plângereii, adresate Prefectului de Alba, în 1946, la începuturile regimului comunist.

„În cele ce urmează avem onoarea a supune soluţionării Dvs. Următoarea situaţiune de fapt a Uzinelor statului de la Gura Roşiei:

Cârciuma: sursă de obstacole care îngreuiază viaţa muncitorilor

La această uzină noi preparăm pe cale mecanică minereul extras din minele ns. din Roşia Montană, din care scoatem metale nobile aur şi argint pe care le predăm Băncii Naţională. Având în vedere importanţa industrială a Uzinelor ns. şi mai ales gradul de seriozitate şi corectitudine care trebue să domnească în cuprinsul acestei unităţi industriale pentru a se asigura aceste caracteristici care sunt legate de ealizarea şi chiar mărirea producţiei industrilale sunem nevoiţi să cerem unele măsuri cu caracter administrativ. Într-adevăr dacă dispoziţiile legale ale administraţiei statornicesc că în apropierea industriilor importante /în rază de circa100 de metri de la punctele de eşire şi intrare/nu se admit existenţa cârciumelor atunci de sigur că în cazul uzinelor de preparare a aurului care ştim cât se poate să ispitească pe cei slabi, această dispoziţiune trebue aplicată şi cu mai mare stricteţă. Amintim că de la poarta principală a uzinei ns. unde este şi sala de apel a amuncitorilor în care se face şi plata lor lunară, şi până la prima cârciumă sunt cca.15 m, iar până la a doua sub 100 de m.

Vă puteţi închipui domnule Prefect, ce influenţă negativă poate să aibă o cârciumă aflată peste drum de poarta principală a unei uzine aurifere.