„Confesiunile unui ucigaş în serie“, avându-l drept cap de afiş pe John Malkovich, a fost un eveniment cu totul special al Festivalului „George Enescu“. Publicul a aplaudat în picioare performanţa lui John Malkovich şi a interpreţilor.

Articol realizat de: Ecaterina Stan

Recuperarea cu aproape orice mijloace a celor ce nu au obiceiul de a păşi într-o sală de concert cred că a fost „motorul“ evenimentului ce, sub egida Fesrivalului Internaţional „George Enescu”, poartă pentru mine numele lui John Malkovich.

Îmi aduceam aminte, în seara de luni, 9 septembrie, de Ateneul plin, de serile Ion Caramitru – Dan Grigore. Cei care îl voiau pe actor, dar nu neapărat muzică, erau împreună cu cei care voiau muzică, dar nu neapărat poezie. Erau împreună şi binecuvântaţi de muzele ambelor arte!

Pentru a asculta Vivaldi, Haydn, Mozart, Beethoven, unora le mai trebuie ceva... chemător, la „modă“, precum prezenţa extraordinarului actor John Malkovich. Şi acest „cap de afiş“ a fost necesar nu numai la Bucureşti, ci şi în amplul turneu prin lumea mare al spectacolului intitulat „O comedie infernală“ sau „Mărturisirile unui ucigaş în serie“, turneu ce s-a încheiat în Festivalul nostru.

Vorbim despre o dramă pentru un actor, două soprane şi orchestră – un colaj, o operă colectivă, semnată de dirijorul Martin Haselbock şi orchestra de cameră Wiener Akademie, de sopranele Laura Aikin şi Marie Arnet, de John Malkovich şi coagulat de regizorul Michael Sturminger. Eu m-aş fi bucurat mult chiar şi dacă i-aş fi ascultat doar pe muzicienii vienezi. S-au „jucat“ împreună la cel mai înalt palier al performanţei sonore! Au fost perfecţi! Textul sopranelor, în mare măsură complementar cu cel al dramei rostite de John Malkovich,

a fost foarte bine ales. Instrumentiştii desăvârşiţi! Se simţea că le place ş