De 23 de ani, societatea românească se mândreşte cu o nouă invenţie: încă o clasă socială, clasa politică! Nimic mai nociv şi mai nesăbuit decât o clasă sub formă de castă închisă, mai presus de lege, de principii, de valori, cu idei dominate de dispreţ şi nepăsare.
Consider că politicienii nu sunt o clasă socială, sunt reprezentanţii unei comunităţi şi trebuie să respecte voinţa, drepturile şi interesele acestei comunităţi.
Personal, am intrat în politică nu pentru a face parte dintr-o clasă, dintr-o castă, ci pentru a fi vocea celor 7.000 de voturi primite la alegerile parlamentare din decembrie 2012. Pe cale de consecinţă, astăzi voi fi vocea care spune că statul român, statul de drept, a ajuns în mod paradoxal şi poate hidos să reprezinte mai degrabă milioane de câini de pe străzi şi nu oamenii, dacă a ajuns să aloce lunar aproximativ 300 lei/cap de câine pentru întreţinere şi doar 42 de lei lunar pentru un copil.
Art.22 din Constituţia României garantează:
„(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant”.
La art.34, se arată „(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice”, iar art. 35 susţine că „(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic”.
Se spune că o Biblie tocită arată că omul este hrănit sufleteşte! Constituţia noastră are paginile lucioase, noi, parcă nedezlipite din tipografie, tocmai pentru că reprezentanţii statului, guvernanţii noştri politici, nu fac decât să jure pe ea şi nimic mai mult, nimic în plus.
Astfel s-a ajuns în situaţia dramatică din România anului 2013, în care un suflet nevinovat de nici patru ani este devorat
