Piţurcă a stat trei zile pe piedestalul victoriei cu Ungaria, după care a căzut direct în cap. I-a ieşit cu ungurii, a sfeclit-o cu turcii. De pe margine, noi spunem că preferăm un eşec după un joc frumos, pe atac, spectaculos, decât această înfrângere în care ne-am temut de turci mai ceva ca pe vremea lui Ştefan cel Mare. Turcii ăştia bătuseră doar Andorra până la meciul cu noi, în ultimele 10 partide, ceea ce înseamnă că am fost, marţi seara, de nivelul Andorrei.

Nu am înţeles de ce trebuie să ţii pe banca de rezerve cel mai în formă fotbalist român al momentului, Maxim, şi să te încăpăţânezi să îl păstrezi pe teren pe Bogdan Stancu, un fotbalist care a scăzut mult nivelul după transferul ratat la Galatasaray. Nu am înţeles nici de ce a început meciul cu Torje, unul dintre puţinii tricolori care nu ne-au impresionat cu Ungaria. Torje e şi el într-un picaj evident şi tocmai din acest motiv şi-a găsit cu greu o echipă de club care să-l accepte.

Dacă am fi avut la dispoziţie numai fotbalişti care evoluează în campionatele tari ale Europei, atunci poate n-am fi comentat prea mult despre decizia lui Piţurcă. Cum stranierii noştri ori stau mai mult pe bară, ori joacă la echipe obscure, ori îşi găsesc cu greu un contract, e greu de înţeles de ce Maxim nu a fost folosit din primul minut, în locul lui Stancu sau al lui Torje. Maxim a schimbat jocul şi la meciul de la Budapesta, după intrarea sa, şi la Bucureşti cu Turcia, România jucând mult mai dezinvolt şi creându-şi ocazii cu mijlocaşul lui Schalke pe teren. Cu tot cu călcâiele lui!

Poate că Piţurcă nu ştie să facă o echipă să joace spectaculos. N-aţi văzut ce se mira că Ungaria a bătut Estonia cu 5-1? Fotbalul înseamnă într-adevăr încrâncenare, seriozitate, disciplină, dar uneori mai e nevoie şi de plăcerea de a juca, pe care Fatih Terim a reuşit să o imprime jucătorilor săi. Cred că aici s-a făc