Bulevardul Unirii este artera centrală din municipiul Focşani, centrul administrativ, dar şi comercial al urbei. Pe de o parte, Piaţa Unirii şi Grădina Publică, pline de copii cu role şi biciclete, mai ales la sfârşitul săptămânii şi seara, apoi palatul administrativ, care găzduieşte cele mai importante instituţii de conducere ale judeţului: Consiliul Judeţean, Prefectura şi Primăria. Alături, sediul Ansamblului Folcloric ”Ţara Vrancei”, care funcţionează şi pe post de cinematograf şi apoi, în rând, până la Ceasul Rău, cu vedere la bulevard, magazine cu haine, telefoane mobile, bijuterii, încălţăminte.

Suntem în ”buricul” târgului şi aglomeraţia este mare, atât pe trotuare, cât mai ales pe stradă. Din cauză că ieri au fost trasate trecerile de pietoni, se circula pe un singur sens de mers, iar până la giratoriul de la Ceas, maşinile înaintau în pasul melcului, formând o coadă considerabilă. În rest, zgomot şi agitaţie, la început de toamnă, când copacii care mărginesc bulevardul au prins o tentă ruginie.

În spatele blocurilor de opt etaje, găsim parcări sufocate, supraaglomerate, majoritatea având locuri rezervate fie de firmele din zonă, fie de numeroşii locatari. În jurul blocurilor, puţin spaţiu verde şi niciun loc de joacă (sau poate nu l-am găsit noi). Carosabilul din parcări este cât de cât peticit. Totul pare înghesuit, prăfuit, la umbra blocurilor gri şi înalte, care acoperă cerul. Unele sunt reabilitate termic şi au faţadele colorate în diferite culori, pentru a mai schimba puţin aspectul general. Am intrat şi într-o scară. Aparent curat, lumină, liftul funcţional, însă domneşte un miros de mucegai.

În faţa unei scări, doi vecini, pensionari, stau la taclale. ”Ne nemulţumeşte faptul că nu avem trotuar, deşi suntem aici, în centru. Când plouă se lasă pământul, nu sunt condiţii. De ani de zile este situaţia asta. Apoi, avem