Daca impotriva ungurilor am plecat de la 1-0, contra turcilor am pornit de la 0-1, Burak Yilmaz inscriind cu capul dintre Chiriches si Goian, ambii mai inalti decat el cu multi centimetri.
A fost cea dintai surpriza neplacuta dintr-o seara neagra, insa nu singura. Chiar regret s-o spun, dar scorul a reflectat fidel desfasurarea primei reprize si, pana la urma, a intregului meci. Pe fondul jocului la asteptare al “tricolorilor”, timorat si lipsit de vlaga, ba si presarat cu greselile unui Chiriches care a complicat inutil destule faze, turcii s-au miscat lejer si au pasat in voie, ca si cand ei ar fi evoluat acasa!
Parca mai multi, au stapanit centrul terenului si, gratie lui, au dominat intalnirea cu exceptia iuresului nostru din final, si acela insa haotic, vecin cu disperarea. Superiori ungurilor, stofa mai fina, “ienicerii” lui Terim au condus ostilitatile in fata unor “tricolori” care au parut depasiti, asemenea antrenorului lor, de miza confruntarii, de importanta acesteia.
Cu plumb in picioare, rataciti, dezorientati. Dupa pauza, baietii nostri s-au miscat ceva mai repede si au amenintat mai des poarta lui Volkan, dar nu destul cat sa egaleze. Introdusi in locul lui Marica si, respectiv, al lui Torje, Maxim si Ad. Popa au iutit actiunile, numai ca, din pacate, au ridicat rareori fruntile din pamant si s-au multumit sa centreze catre nimeni.
Desi am avut ghinion la bara lui Ad. Popa, ca si la cea a lui Tanase din minutul 15, corect ar fi sa admitem ca, una peste alta, oaspetii au meritat victoria. Chiar daca, faza discutabila, arbitrul ne-ar fi refuzat un penalty in minutul 27. Inspirat cu ungurii, cand a tras numai carti castigatoare, Piturca n-a mai gasit solutii marti. Noutatile lui, Hoban, Tanase si Bucur, n-au dezamagit, dar nici n-au convins, desi Dodel s-a zbatut mai mult decat de obicei.
Coautor la victoria de vineri si laud
