Artistul româno-norvegian Timon Botez şi-a expus la Bucureşti, pe 1 septembrie, instalaţia sonoră „Come to Crash“, parte din Bienala de Artă Contemporană a Festivalului „George Enescu“ şi o întâlnire între formă şi forţă.

De cum intri în Galeria Galateca din Bucureşti, sunete brute şi puternice, care se izbesc de pereţii albi ai galeriei, te surprind cu fiecare nouă succesiune, oferindu-ţi senzaţia că te afli în faţa unei orchestre. Este exact ceea ce Timon Botez şi-a propus: să realizeze o orchestră virtuală cu ajutorul sunetelor produse de oscilatoare sintetice, care sunt apoi „modelate“ de formele drepte, din lemn, prin care se propagă. Artistul invită publicul la un „contact strident“ (n.r. - numele lucrării este „Come to Crash. A Strident Encounter with Timon Botez“) cu sunete concentrate, violente. Reacţia fizică dintre un obiect şi atmosfera înconjurătoare este temă recurentă la artistul româno-norvegian, a cărui lucrare a deschis anul acesta, pe 1 septembrie, Bienala de Artă Contemporană a Festivalului „George Enescu“.

Corina Zorzor: Cum ai descrie lucrarea expusă la Galateca? Inspirat de dadaiştiNăscut în 1973 în România, Timon Botez a crescut şi a studiat timp de 16 ani cumulat la Londra, Boston şi New York, în prezent fiind stabilit la Oslo. În lucrările lui, Timon Botez investighează relaţia om-maşină şi interacţiunea individului şi efectele sale cu mediul tehnologic. Este inspirat de limbajul abstract al mişcării dadaiste şi de zgomotul futurismului, el transpune experienţa personală în instalaţie, în care sunetul este factor primar. „Come to Crash“ este cea de-a treia instalaţie-orchestră realizată de Botez. În 2012 a expus la Detroit (SUA) lucrarea „Argument Infinit“, iar în 2010 „Lydur“, prima sa instalaţie de acest gen, a fost găzduită de Centrul Norvegian pentru Design şi Arhitectură din Oslo, Norvegia.

Timon Botez: Este