Vara televizată a vedetelor politice la mare s-a scurs. Elena Udrea a crezut că turismul va înflori la simpla ei apariţie în costum de leopard, dar nu s-a gîndit că un hotel reamenajat ar putea face mai mult. Ponta şi Antonescu ne-au arătat cum e vacanţa în străinătate, Băsescu a ieşit la munte şi la mare, cu nava, şi pe Facebook, cu animale de casă. I-am văzut apoi pe politicieni umblînd deja prin ţară, după voturi, jucînd hora unirii sau făcînd din moartea regelui Cioabă un prilej de a-şi arăta compasiunea sau mărinimia (pe spezele cui, nu ştiu; şi nu ştiu nici de ce această mărinimie a fost arătată discreţionar, în timp ce alţi oameni n-au avut parte nici măcar de un tratament elementar în spitalele româneşti). Problema cîinilor comunitari, veche de ani de zile, a fost pusă din nou pe tapet, a dus la discuţii aprinse, s-au făcut petiţii, emisiuni în direct, interviuri. Politicienii şi-au dat cu părerea, s-au certat, au aruncat vina unii, pe alţii. Sînt stupefiată să constat că nu s-a făcut nimic ani de zile în privinţa lor. Nu au fost daţi spre adopţie decît puţini, nu au fost sterilizaţi, nu li s-au găsit adăposturi, iar acum se cere eutanasierea lor. Familia îndurerată, pe drept cuvînt, s-a arătat destul de decentă. Situaţia în care fiecare aruncă vina pe altcineva, ba chiar pe bietele făpturi, ar trebui asumată de cei care administrează acest oraş. Ideea nu e să dispară cîinii, să avem un oraş fără cîini, ci să fie găsită o soluţie umană. Oameni versus cîini este cea mai tîmpită atitudine. Mai nou, din nou, politicienii au încercat să meargă pe burtă şi să treacă în Parlament proiectul Roşia Montană, care este un dezastru ecologic, umanitar, şi chiar social şi economic. Adevărata mină de aur nu este exploatarea auriferă, cu folosirea cianurii la Roşia Montana, ci turismul. Acesta, atîta cît este, nu se datorează ministerului de resort, ci oamenilor de cu