de Ana Maria MĂTUŞOIU
11 septembrie 2013 22:25
2 vizualizari
A-A+
Le dau viaţă şi apoi uită de ei. Îi lasă în spital, la rude sau şi mai grav, în voia sorţii. Într–un parc ori chiar la tomberon. Unii parcă, mai milostivi, îi duc la centrele de plasament, iar acolo ai putea să zici că–i mai bine. Măcar vor avea un acoperiş deasupra capului, strictul necesar, dar mai ales şansa de a ajunge într–o familie. Pe de altă parte, există oameni care nu pot să aibă copii şi atunci hotărăsc să adopte unul.
Pentru cei care nu pot avea copii singura soluţie e adopţia. S-ar putea ca pentru o mamă, sentimentul de a avea în braţe un copil pe care l-a adoptat să nu fie asemenea aceluia de a-l purta în pântece, însă psihologii spun că dragostea maternă se dezvoltă în timp. Înainte ca o familie să adopte un copil, va trebui să îndeplineas că o serie de cerinţe, acestea putând să fie extrem de dificile.
Reguli pentru procesul de adopţie
Procesul este destul de anevoios, însă dacă unii se împotmolesc în refuzuri şi renunţă, cei mai mulţi dintre ei duc lupta până la final. Beatrice Muntean, purtător de cuvânt al D.G.A.S.P.C spune că pentru fiecare copil adoptabil se întocmeşte o listă cu posibili părinţi, şi asta pentru că una dintre condiţiile adopţiei presupune identificarea de către instituţiile statului a celei mai potrivite persoane/familii pentru un copil. Cât despre cazurile de abandon, purtătorul de cuvânt explică: "Predomină segmentul de vârstă 0-2 ani la abandon. Acesta are loc în unităţile spitalice`ti din judeţul Sibiu". Totodată, mai spune că pe segmentul 0-2 ani mai sunt şi familiile care au copii şi pentru că nu pot să aibă grijă de aceştia, solicită prin intermediul Primăriei identificarea unei soluţii de plasament pentru copiii în cauză. "După ce copilul este declarat adoptabil, intră în baza de date a Oficiului Român de
