Proiectul pentru noua lege a pământului care va fi aplicată de la 1 ianuarie 2014, elaborat de oficialii Ministerului Agriculturii şi aflat încă în dezbatere publică, continuă să nască controverse pe unele prevederi care, în opinia unora avizaţi, fie o fac inutilă, fie în defavoarea proprieta­rilor de terenuri agricole. Adică, legea a fost prost concepută şi va produce efecte contrar celor aştep­tate. În primul rând, marile sindicate din agricultură nu văd în limitarea cumpărării de până la 100 de hectare, pe o persoană fizică, o piedică în calea unor cetăţeni români sau străini de cumpăra mai mult. Altfel spus, în proiectul de lege, nu-l împiedică nimeni pe Ahmed să vină la Tulcea să cumpere el, persoană fizică, 100 de hectare şi tot câte 100 fraţii lui Ahmed, verii lui Ahmed şi prietenii lui Ahmed. Legal, pe persoană fizică. O altă prevedere de „protejare” a proprie­tarului autohton vorbeşte de dreptul de preempţiune al coproprie­ta­rilor, veci­nilor, arendaşilor, a tine­rilor până în 40 de ani, dar şi al statu­lui român. La preţ şi în condiţii ega­le. Adică, cel care vrea să vândă te­ren face o cerere la primărie însoţită de ofertă, iar primăria, la rândul ei îi notifică atât pe cei cu drept de preempţiune cât şi statul prin Autoritatea pentru Adminis­tra­rea şi Reglementarea Pieţei Funcia­re. Dacă aceştia nu sunt interesaţi să cumpere, atunci proprietarul poate vinde oricui şi este o iluzie că ar putea vinde mai scump decât preţul pe care l-a refuzat statul, sau vecinii, sau arendaşul. Apoi, documentul care să facă dova­da unei pregătiri agricole. Ce mare sco­fală, când la noi, a obţine o diplo­mă de ab­solvent facultate e o prac­tică curentă. Şi nu în ultimul rând, statul, prin Auto­ri­tatea pentru Admi­nistrarea şi Regle­mentarea Pieţei Funciare, are dreptul să cumpere pământ, dar are şi dreptul să vândă? Sunt aceastea doar câteva pre­vederi din proiectul