Datele statistice arată că pe întâiul semestru a.c., PIB-ul României a crescut cu 1,8 la sută comparativ cu aceeaşi perioadă din 2012. Una peste alta, s-ar zice că ne-am pricopsit cu ceva creştere economică. Din ce anume sporuri ni se trage ea? Din exporturi (peste 10,6 la sută), din producţia agricolă (6,1 la sută) şi din cele 3,9 la sută aduse în plus de producţia industrială. Despre o redresare palpabilă, sănătoasă a stării economiei şi a veniturilor populaţiei nu prea avem ce spune, câtă vreme consumul intern scade, iar investiţiile sunt ca şi moarte, încremenite din acută lipsă de resurse financiare. Guvernul Ponta promitea, la a doua sa instalare la Palatul Victoria, investiţii în infrastructură şi în celelalte domenii, în valoare de circa 10 miliarde de euro. Suntem deja la mijlocul lui septembrie şi marile proiecte investiţionale prognozate de cabinetul Ponta de-abia însumează vreo 500 de milioane de euro. Cu doar atâta nu poţi crea sutele de mii de locuri de muncă, nu poţi asigura o creştere economică durabilă. O gură de aer ar putea veni pentru susţinerea marilor proiecte, trecute în programul de guvernare, din creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene. Guvernul se laudă la acest capitol cu un cuantum de 22 la sută fonduri de coeziune accesate până acum şi (prin ministerul de resort) tot zice că va urca acest cuantum la peste 50 la sută până la finele anului în curs. Mă îndoiesc că, în doar trei luni şi jumătate, dl Teodorovici şi echipa condusă de dânsul vor săvârşi o aşa minune.

În fine, dacă la bugetul statului ar creşte încasările în cuantumul prognozat de Finanţe, am putea spera ca o parte din acest surplus să meargă nu în consum (salarii, pensii, indemnizaţii etc.), ci pentru susţinerea investiţiilor publice. Se pare însă că şi alimentarea bugetului e în suferinţă. Altfel, cum să înţelegem noile biruri de pe obiectele de l