Evoluţia interpreţilor Bianca şi Remus Manoleanu ne-a adus, sâmbătă, nouă nume de compozitori, dintre cele mai reprezentative. Articol realizat de: Olga Grigorescu

Aproape în fiecare ediţie a Festivalului „George Enescu“, un recital de lied, susţinut de soprana Bianca Manoleanu împreună cu pianistul Remus Manoleanu, devine o oglindă a creaţiei româneşti într-un gen care valorifică în fapt două arte: muzica şi poezia.

Ede Terényi a fost cel care a deschis programul cu ciclul său Dincolo de tăcere, pe versuri de Şerban Codrin. O suită de piese în stil „haiku“, ce surprinde succint, în stilul caracteristic al compozitorului, foarte comunicativ, direct şi sugestiv, atmosfera scurtelor poeme, încărcate de misterul naturii. Fără a evita latura dramatică sau elegiacă, ciclul este dominat de luminozitate, de armonioase volute melodice, de salturi vocale exprimând expansivitate şi optimism.

O lucrare cu caracter mai special a răsunat în continuare: Continuum Y de Irina Odăgescu Ţuţuianu. Este un lied amplu, destinat vocii şi pianului, în care doar două formule, cu acelaşi sens, sunt rostite în momente-cheie ale discursului: „continuum-non stop“. O largă melopee – ce pleacă din zona meditaţiei şi atinge treptat strigătul şi expresia patetică, pentru ca apoi să revină la calm – subliniază ideea urmărită de compozitoare, cea a „continuităţii eterne“ exprimată prin „melodia infinită“. O partitură foarte solicitantă pentru cântăreaţă, vocea având un rol predominant, şi o amplă cadenţă, variată ca stări expresive. Întoarcere la Blaga Dintre cele şase lieduri ale ciclului Poeţi şi abisul timpului de Theodor Grigoriu, Bianca şi Remus Manoleanu le-au interpretat pe cele de Ion Barbu – Clipa genezei – şi Mihai Eminescu – Zbor deasupra valurilor. Tratarea serială mai liberă, echilibrul pian-voce, permit o foarte variată tratare a evenimentelor sonore: acorduri masive,