Să asculţi azi un concert clasic la radio e ca şi cum ai călători cu trenul. Ceva obişnuit acum două generaţii , acum vintage. Cum sînt decis să încerc, pe tot parcursul acestui Festival, toate mijloacele prin care muzica lui vine spre noi, astăzi am ascultat concertul la radio. La Radio România Muzical, concertul cvartetului ”Voces”, de la Ateneu (ora 17.00). ”Arta fugii” de Bach.

Se spune că, pe unul dintre exemplarele din ”Orgelbüchlein”, Bach ar fi scris dedicaţia: ”Pentru gloria lui Dumnezeu, unul şi atotputernic, şi pentru vecinul meu, ca să înveţe.” Sigur, ”Cărticica pentru oragă” este o lucrare cu caracter pedagogic, dar nu despre asta e vorba acum. Ci despre faptul că Bach este singurul muritor în stare să scrie, cu naturaleţe, ceva şi pentru Dumnezeu şi pentru vecinul să neînvăţat, încă. Între bietul om ignorant şi Dumnezeu, doar Bach şi îngerii pot naviga firesc. Să vorbeşti astfel încît ignorantul şi savantul să fie copleşiţi şi inspiraţi de aceleaşi vorbe – cine a mai pomenit aşa ceva? După Isus Cristos, cunosc un singur caz de acest gen: Bach, cu muzica lui.

”Arta Fugii” este, pentru mulţi, o enigmă. Ce-o fi vrut să spună Maestrul aici? Lucrarea este neterminată, se ştie. Asta aruncă mult mister asupra ei – cum ar fi fost dacă ar fi fost terminată? Tradiţional, ”Arta fugii” e văzută ca un fel de testament al Cantorului şi e venerată ca atare. Unul dintre cei mai rafinaţi şi profunzi cunoscători ai lui lui Bach, marele pianist Andrei Vieru, este de părere că Bach a lăsat deliberat ”Arta Fugii”neterminată, anticipînd cu secole post-modernismul cu a sa opera aperta. Nu a spus-o explicit nicăieri, pentru că nimeni în secolul al XVIII-lea nu putea înţelege de ce un autor îşi lasă opera neterminată, neînchisă. Dar cei care au publicat lucrarea, la un an după moartea sa, ştiau bine ce aveau de făcut, semn că, totuşi, Bach le spusese esenţialul desp