Primul meu şef avea o vorbă: „Nu-mi mai veni cu ştiri despre păsări flamingo albastre din Australia!” Îmi dădea lecţii despre newsworthiness, dar habar n-aveam, eram în primul an la facultate şi asta se predă undeva prin al doilea an, dacă ţin bine minte. Cu alte cuvinte, programa de până atunci mă învăţase – teoretic – cum să scriu o ştire, dar nimic despre cum identifici o ştire sau cum să-i măsori importanţa pentru public.

Şi recunosc că, şi acum, am probleme la capitolul ăsta. Spre exemplu, nu înţeleg de ce astăzi, 11 septembrie, nu am găsit nicăieri în presă o ştire despre românii care au murit în atentatele teroriste de la care astăzi se împlinesc 12 ani. Singura explicaţie care-mi vine în minte este este tot din programa primului an de facultate: ştirea se perimează. Aceasta, de fapt, nici nu mai este o ştire. Nu mai are nimic nou. S-a aflat încă de-atunci că da, sunt patru români care au murit în turnurile gemene distruse de avioanele deturnate de teroriştii al-Qaeda. Şi-atât.

Eugen Gabriel Lazăr, 27 de ani

Corina Stan, 31 de ani

Alexandru Stan, 34 de ani

Joshua Poptean, 37 de ani

Eugen Lazăr şi soţii Stan lucrau ca programatori pentru compania americană e-Speed şi aveau birourile la etajul 103 în turnul de nord, primul care a fost lovit.

Lazăr locuia în Statele Unite de la vârsta de 11 ani. În urmă cu 12 ani şi câteva ore, şi-a început dimineaţa zâmbitor, i-a scris un e-mail iubitei sale, Siu, cu care cinase în oraş cu o seară înainte. Avionul a lovit atunci când el aştepta un răspuns.

Pentru soţii Corina şi Alexandru Stan, 11 septembrie 2001 era a doua zi de când se întorseseră din concediu. Locuiau în Statele Unite din 1995, când câştigaseră „Loteria Vizelor”.

Trei etaje mai sus al aceluiaşi turn, Joshua Poptean supraveghea o echipă de muncitori în construcţi