Oricâte instrumente ar avea la dispoziţie, un politolog, un polemolog ori un istoric nu au cum să ştie azi în ce fel vor interpreta experţii din viitor evoluţia războiului sirian şi mai ales intervenţia unor state sau entităţi din afară. Putem vedea cu ochiul liber că războiul civil a devenit tot mai „murdar”, purtat fără scrupule şi fără pic de umanitate atât de criminalii în solda guvernului cât şi de cei din rândurile opoziţiei. Nu putem şti exact cine şi cum a executat faimosul atac cu gaz sarin iar raportul experţilor ONU mă tem că va fi denaturat şi politizat într-un mod care îl va face inutilizabil pentru un observator dornic să cunoască adevărul. Plec de la ipoteza că totuşi a avut loc cel puţin un atac cu arme chimice, fiind greu de crezut că imaginile cu sute de sirieni întinşi pe jos, morţi sau în agonie, ar fi doar o făcătură. Inspectorii ONU dar şi jurnalişti ai văzut cadavrele şi răniţii, deci nu avem de-a face cu fantome.

Ceea ca atrage atenţia e atitudinea SUA, manifestată prin acţiunile preşedintelui Obama şi ale secretarului de stat Kerry. Chiar dacă aş fi antiamerican convins, ceea ce nu e cazul, mi-ar fi greu să îi consider doi inşi iraţionali, visceral agresivi, sanguini peste medie. Din contră, ştim că preşedintele democrat a câştigat al doilea mandat arătând că se preocupă de criza socio-economică internă, de soarta americanului de rând, rămas fără job sau fără casă, în nici un caz dornic să se avânte în „cruciade” pentru triumful binelui, pe banii contribuabilului naţional şi pentru gloria personală. Obama era menit să fie antiteza lui George Bush Jr, „artizanul” războaielor din Afganistan şi Irak.

Or, surpriză maximă, Obama şi Kerry tot declară de vreo două săptămâni că dacă se va dovedi vinovăţia guvernului şi preşedintelui sirian pentru atacul chimic din luna august, America va ataca „chirurgical” cu rachete şi bombe lansate